Cantec pentru ei doi


I.

- E o tarfa, Tudore. E ultima tarfa.
I-am pus o bere pe masa. Si-a ridicat capul, plangea.
- Tudore, e tarfa mea. M-am trezit langa ea dimineata, am tinut-o in brate cand plangea, m-as fi impuscat de o mie de ori pentru ea. E TARFA MEA SI MI-E DOR DE EA!
- Ma, sunt mii ca ea. Si-a batut joc de tine. Nu te merita si tu o stii.
Tudor isi ia capul in maini. Isi aprinde o tigara. Trage adanc din tigara. De ce ma priveste asa? DE CE MA PRIVESTE ASA CAND ... ?
- Am iubit-o prea mult. Si n-am stiut s-o iubesc.
Si din momentul ala n-a mai stiut de el si eu nu stiam de mine odata cu el.
- Cand o vad, intamplator, intr-o poza, cand ii vad scrisul de mana, cand ... Mi se ridica parul pe mine. Mi-e dor de camera ei, de cainele ei, de ...
Si-a prins iar capul in maini. Ii vedeam lacrimile cum curgeau pe masa.
- Era Ea. Numai ea. Ea. Pur si simplu ... era ea si daca nu e ea ...
L-a bufnit plansul. L-A BUFNIT PLANSUL. S-a ridicat si m-a prins strans in brate, atat de violent.
- VREAU SA MOR LANGA EA! N-O VREAU DECAT PE EA, FUTU-I MORTII MASII DE VIATA! EA!
- Linisteste-te, te rog, te rog. O sa fie bine.
S-a desprins de mine si m-a privit.
- Nu pot s-o uit. Nu pot s-o iert. ( a inceput sa zambeasca ) Nu ne intelegem de nici o culoare. O urasc. Nu suntem facuti unul pentru altul. Dar ne sarutam de parca la sfarsitul sarutului nu e decat moarte si eu nu mai rezist.

A stat. In el traia numai ea.

- Tudore, orice a facut, orice nu a facut, oricat de josnica si mizerabila e, Ea e A Mea. Nu stiu de ce, nu-nteleg. Sunt facut s-o iubesc. M-am nascut s-o iubesc.

A scos un pistol din geaca. Si-a sters lacrimile si din el a radia ceva tulburator si absolut.

- Daca ma intorc fara ea, impusca-ma.

Si a iesit pe usa.

Ea este femeia care face lumea sa se invarta.
Dimineata pune soarele pe cer, noaptea - luna.

Ea este femeia care face lumea sa se invarta.
Dimineata ea ma smulge din somn. Noaptea ea ma arunca in amortire.

Ea este femeia care facea lumea sa se invarta.
Ea fenteaza la pocher Moartea si Viata, ea se ia la tranta cu Dumnezeu.


Ea este femeia care face lumea sa se invarta.
Despre ea eu nu ma stiu decat pe mine.


Ea, femeia care da sens tuturor lucrurilor, sta in banca cu mine, doarme cu mine, imi spune " la revedere " cand pleaca, ma saruta, ma iubeste.


IAR EU, CEL FARA DE SENS, SUNT PE VECI AL EI.

CAUTAND-O
de I. Ven Toutfor

Alergam pe strada si era noapte.
O noapte de iarna si eram rupt de beat. Cautam pe strada o femeie cu care sa dorm, caci eram, de asemenea, rupt de somn si rupt de singur. Plecasem de langa camarazii mei si trebuia sa ma duc acasa, dar simteam ca mai bine mor decat sa ma duc singur.
Nu vroiam sa fut, nu vroiam nimic. Vroiam s-o sarut usor pe gura, sa ma dezbrac,sa-i spun noaptea buna Ioana, Andreea, Ana, Claudia, cum o fi chemand-o, sa-i pun capul pe pieptul meu si s-o privesc cum adoarme. La mine in camera era dezordine mare, dar sper ca nu se va supara.
Atunci pe langa mine a trecut o femeie frumoasa si mi-a cerut o tigara.
- Vrei sa dormi langa mine, frumoasa? spun.
Ea m-a privit si m-a luat de brat. N-am vorbit pana la mine acasa, unde am intrebat-o daca vrea sa bea ceva. A cerut un pahar cu lapte. Cum a intrat pe usa garsonierei ( Crangsi, etajul 5 ), s-a descaltat si si-a dat geaca jos. Avea sosetele rupte. S-a asezat pe pat si a dat drumul la televizor . L-a butonat putin si a strigat :
- Heeei, mai ai o tigara? Ai Nutella? Mor de foame.
- Am Finetti.
- Mi-e tot una.
A sarit din pat ( purta un tricou negru si niste blugi largi si avea parul negru care ii cadea pe umeri si privirea vie, si gura facuta pentru sarut, si privirea vie, si ea era vie si miraculoasa ) si a venit in bucatarie. A deschis frigiderul, si-a luat ceva de pe acolo, si-a aprins o tigara, si-a pus un pahar de lapte si s-a pus pe mancat.
- Ce faci ? ma intreaba ea.
- Bine, tu ?
- Eu sunt Iulia. Prietenii .Pe tine cum te cheama?
- David.
Mi-a strans mana si a scuturat-o violent, zambind.
- Ai vazut cine a castigat la Dansez pentru Tine ?
Am ras.
- Nu ma prea uit la televizor.
- Nici eu, dar asta nu conteaza. Trebuie sa te joci si tu. Chiar eram singura in seara asta. Cainele e in vizita la mama si prietena mea e la prieten.
- Locuiesti cu o prietena?
- Da, si stam si in aceiasi casa. Imi place sunca asta, cum se numeste?
- Nu stiu. Vrei niste cafea, ceva ?
- Ntt, dar as vrea sa-mi dai o camasa ca sa pot sa ma dezbrac si sa-mi dau sutienul jos. Te superi?
- Normal ca nu.
M-am dus sa-I aduc o camasa. S-antors cu spatele si si-a dat tricoul si sutienul jos, si-a pus camasa, apoi si-a dat chilotii jos.
- Iarta-ma, dar n-am apucat sa ma rad si arat ca o curva din anii ’30.
- Imi place parul pubian. Eu le rog pe prietenele mele sa nu se rada.
Eu mi-am dat pantalonii jos si am stat in short si in tricou.
- Noroc de ele, zice ea zambind. Stii cat de tare te irita ? E nasol rau.
- Stiu, am incercat si eu.
Radem amandoi. Isi mai aprinde o tigara.
- Nu te superi, dar as vrea sa fac un dus inainte sa ne culcam. Poti sa stai cu mine, ma plictisesc singura.
- Sunt student, mor de foame si nu am bani de apa. Hai sa-l facem impreuna.
Am alergat amandoi spre baie si ea din greseala a daramat un bibelou. Am inceput sa radem.
- Credeam ca eu sunt beat!
Cand am ajuns in baie ne-am dezbracat, ne-am bagat in cada si am tras perdeaua. Apa rece bocna a inceput sa ne curga pe trupuri si am inceput sa urlam printre rasete. Am stat putin sub jet si am iesit. Aveam un singur prosop pe care l-am impartit. Ea s-a asezat pe toaleta si m-a privit cum ma spalam pe dinti.
- Stii ce e interesant?
- Ia zi.
- Ca sunt unele reguli pe care le incalcam fara sa avem procese mari de constiinta. Fumam la varste fragede, facem sex neprotejat, asta e ok. Dar te-ai spalat vreodata pe dinti cu periuta altcuiva? Sau ai uitat sa te speli pe maini dupa ce ai facut pipi ? Sau sa folosesti de doua ori aceleasi betisoare de urechi? Sa mesteci guma din banca ?
- Eu nu ma spal pe maini dupa ce fac pipi. O SA AJUNG IN IAD.
Dupa ce am terminat, am spalat putin periuta, am pus pasta si i-am inmanat-o.
- Si nu vreau sa ma plictisesc in iad,la sectia “ PERIUTA DE DINTI LA MANA A DOUA” asa ca treci la frecat.
S-a spalat si apoi a sarit in carca mea. Am dus-o in pat. S-a bagat repede sub plapuma. Eu mi-am pus un alt short si am ramas la bustul gol. Am aprins lampa de langa pat, am stins lumina mare, am luat telecomanda si programul TV si m-am bagat langa ea. S-a asezat pe umarul meu si eu am luat-o in brate.
- David?
- Da, Iulia.
- Maine am curs la unu. Crezi ca poti sa ma trezesti la 10 ?
- Sigur. Vrei sa te duc eu?
- Nu stiu, vedem maine. Ai cereale pentru maine dimineata?
- Aha.
Am luat programul si am vazut o emisiune proasta de cultura generala care tocmai incepea. Am dat pe postul respectiv si ne-am intrecut in raspunsuri. In timpul reclamei ,am vazut ca pe TVR 1 era Pretty Woman si am lasat acolo. Pe la sfarsitul filmului o simteam cum tresare. Adormea. Eu o muscam putin de mana si se prefacea ca fusese atenta tot timpul.
- CE? Da,da…asa ziceam si eu…
Cand s-a terminat am scuturat-o putin si i-am zis :
- Ne culcam, frumoaso?
- Bine.
- Ma lasi sa te sarut de noapte buna?
Ea s-a apropiat de mine si m-a sarutat atat de moale si atat de dulce. Atunci am stins lumina. Aveam un mesaj fosforescent pe tavan, deasupra patului.
- “Tu nu esti mort, tu esti in ratacire, suflet al meu, care atata plangi.”
- Dante.
- E “ suflet al nostru care atata plangi.”
- Totusi, ma face mai fericit asa.
- Cred. Si pe mine m-ar face.Hei, sa nu te superi daca ma intorc cu spatele, dar imi place sa fiu luata in brate de la spate.
S-a intors si eu am luat-o in brate. Se auzea masinile de pe strada si se vedeau luminile pe tavan.
- Tie ti-e somn ?
- Åå. Nu prea.
- Acum nici mie nu mai mi-e. Stiu! Hai sa mergem pe balcon si sa privim masinile si cand vedem una doar cu un far trebuie sa strigam ” CHIOR!” si cine vede cele mai multe castiga.
Am luat-o si ne-am dus pe balcon. Era destul de frig si miroasea a haine proaspat spalate. Am inceput sa privim. Atunci ea a inceput sa vorbeasca, si vocea ei era profunda, subpammanteana.
- Iti multumesc ca nu ai intrebat ce castiga cel care castiga. E cea mai proasta intrebare de pe lume.
- Pe langa “ Ma iubesti?”.
A zambit.
- Nu, ma iubesti? nu e asa de rea.
- CHIOR! Ha, unu!
Am jucat asta pana aproape am cazut peste balustrada de somn. Ne-am bagat iar in pat si ea s-a cuibarit la pieptul meu. Eram pe jumatate adormiti.
- Noapte buna, Iulia.
- Noapte buna, David.
- Iulia?
- Da.
- Daca n-am fi oameni, te-ai casatori cu mine?
- Da. Daca n-am fi oameni, as face orice.
- Atunci hai sa nu mai fim.
A facut o pauza. Nu ca sa cantareasca decizia, ci pentru ca se gandea cum am putea sa facem asta.
- Haide. E vreun ritual sau ceva de genu’ ?
- Nu stiu… cred ca noi suntem primii.
- Deci facem cum vrem. Eu zic sa zicem fiecare pe rand si apoi impreuna.
- Din acest moment, eu, DAVID, nu mai sunt om.
- Din acest moment, eu , IULIA, nu mai sunt om.
- Acum impreuna : Din acest moment, noi nu mai suntem oameni.
Am respirat amandoi adanc.
- Gata?
- Gata.
- Esti sotia mea,iulia?
- Da, acum sunt.
- Ne culcam?
- Aha.
M-a luat in brate. Am asteptat cateva minute in somn, desi nu dormeam. Apoi …
- Iulia, eu simt ca ma ridic de la pamant.
- Stiu, stiu , si eu…
- Cred ca zbor, cred ca … ZBOR! ZBOR!

***
A doua zi mi-am trezit iubita si am hotarat sa ramanem acasa pe veci. Am deschis televizorul, ne-am facut cereal cu lapte si am legumit in pat pana la pranz.

OMUL CA HOIT AL TRAIRII
de I. Ven Toutfor, nu in cea mai buna perioada a lui


Se da situatia : Cainele traieste ca un caine toata viata. Inainte sa moara, cu cateva minute inainte, incepe sa rationeze om si-si face un bilant al vietii. Apoi moare.
Intelegeti voi ce vreau eu sa spun, prieteni ? Pun aici problema acuratetii procesului.
Cauza- efect. Cauza pe tot parcursul efectului ? Aceiasi manifestare a cauzei pe tot parcursul efectului ?

I.
Omul este ramasita senzatiei de a fi om. Ca si cum am fi propriile noastre fantome. Bantuim secretul vietii si ne rotim tot mai strans in jurul lui, pana ametim si cadem in afara lui.
II.
Am o mare, mare curiozitate. Vreau sa stiu ce mi-ar spune fiecare coleg daca-as intra intr-o zi cu un pistol in clasa si l-as pune la capul fiecaruia, intrebandu-i de ce ar merita ei sa traiasca. MOR DE CURIOZITATE.
III.
Atata timp m-am chinuit sa ma consider nebuna si acum ma trezesc nebuna de legat fara nici un effort. Cine a zis ca “nebunul nu stie ca e nebun” nu era nebun. Poate vad doar eu o contradictie.
IV.
CE STIU EU DESPRE VIATA ?
Eu nu am viata decat inauntru. Intr-o zi o sa trec pe rosu si o sa ma calce o masina pentru ca nu stiam pe ce culoare trebuie sa trec. Eu ziua sunt in somn, iar in somn sunt in viata.
HABAR N-AM – MA DOARE-N PULA.
V.
Cine crede ca eu sunt cine sunt se inseala, inclusiv eu.Cine crede orice despre mine se inseala.
Eu SUNT si nu permit nici unui cuvant sa vina dupa.
VI.
Imi pare rau ca nu pot sa scriu astazi. Imi cer iertare celor care stiu de mine, dar mai ales celor care nu stiu. M-ATI LASAT SINGURA PRIETENI ?
MI SE PARE MIE SAU CHIAR …?



nu, nu . trebuie sa mi se para.

CONFESIUNE : Scrisul meu este doar epuizarea de dupa orgasm.
El priveste spre creatie cu un " rece ochi de mort". Eu insa, eu privesc spre creatie din mijlocul Creatiei, fiind motorul ei suprem si ultra-incredibil.

Noi oamenii am facut un singur lucru . Am gasit cuvinte pentru ceea ce nu poate fi exprimat. Cuvantul " INEFABIL " este un adevarat miracol. Mai ceva ca o inviere.

Mai ceva ca o rastignire este cuvantul.

Iti mai aduci aminte
(Si cum ai putea sa uiti ? )
De cearceafurile ude?
Iti mai aduci aminte
( Si cum ai putea sa uiti ? )
De mirosul, mirosul ceafrceafurilor mele vara?
Ti-aduci aminte
( Si spune-mi ca n-ai sa uiti)
De casa mea mare de pe Splai, de pe Splai?
Si de tapet? Si de Nirvana? Si de jaluzelele pe care le trageam ca sa facem dragoste?
Iti mai aduci aminte de ora 10-n fiecare zi?
Iti mai aduci aminte de aer, de canapea, de ceaiul de pe buzele mele?
De tigara din bucatarie?
Iti mai aduci aminte cacnd te-am dezbracat si ti-era frig?
Si ca beam apa dupa?
Ti-aduci aminte de cele doua usi care se putea deschide oricand?
Ti-aduci aminte, mai ales, de cele care nu s-au deschis niciodata?
Ti-aduci aminte ca nu stiam sa ne sarutam si ca ne udam si incercam sa ne stergem?
Ti-aduci aminte ca eram MICI MICI MICI? Amandoi deodata?
Ti-aduci aminte cum ai invatat sa canti la chiatara ?
Cum ai putea sa uiti.
Ti-aduci aminte cand iti treceai degetele pe mana mea si eu ma opream usor de mers si gemeam ?
Ti-aduci aminte de tricoul care sa dadea jos usor ?
Ti-aduci aminte de BANII, CARTELA DE METROU, BULETINUL, GUMA, TELEFONUL si TIGARILE pe care le scoteai din buzunar ca sa nu te deranjeze?
De " urla si pentru mine" ?
Ti-aduci aminte cand te lasam noaptea la metrou ?
Ti-aduci aminte ca-mi lasam cheile la tine ?
Ti-aduci aminte de paracetamol? De Ddiazepam ?
Ti-aduci aminte de toate lucrurile pe care am uiata sa le enumar ?
De prima noastra noapte impreuna?
De cat de usor puteam sa te trezesc?
De covrigeii care sunt permanent pe biroul tau ?
De concertul Def Leppard si cum ne bucuram ca am batut recordul personal de stat impreuna?
De telefoanele lungi cand nu vreoiam sa inchidem? De
5
te iubesc
4
noaptea buna
3
mi-e dor de tine
2
ne vedem sambata?
1
da
te iubesc
te iubesc
noapte buna
noapte buna
paaaaa
?
De fructele pe care mama n-a vrut niciodata sa-nteleaga ca nu poti sa le mananci?
Ti-aduci aminte si ai putea sa uiti ?
Ti-aduci aminte de telefonul maica-tii in timp ce faceam pentru prima data dragoste?
De saruturile interminabile?
De Elodia in Dubai? De tigarile diferite?
De mine... ti-aduci aminte de mine, de fricile mele, de greselile mele, de iubirea mea, de trupul meu?
Ti-aduci aminte de vocea mea? De pentragrama?
Ti-aduci aminte cine erai inainte?
De Eurovision? De CD-urile tale de la gimnastica?
Ti-aduci aminte de certurile cumplite, de plans?
Ti-aduci aminte de Ipodul meu pierdut? De O MIE DE FARAME?
De Lilly si James?
De discutiile in miez de noapte? De oglinzi? De Vama Veche?
De Scrisoare catre Fat-Frumos?
De Cismigiu?
De iubire? De ura?
De disperare.

Si cum as putea sa uit cand atingerea ta e inscrisa in fiecare miscarea de-a mea.

Ti-aduci aminte de cuvintele scrise cu marker rosu pe mobila alba?
De 26 ? DE 26 ?
De cartofii prajiti?

De " ALL THESE WORDS I DON'T JUST SAY
AND NOTHING ELSE MATTERS " ?

Am ales poezia pentru ca as putea stapani deplin orice altceva.
Am ales poezia din incapacitatea de a fi poet.

VIATA NOASTRA IMPREUNA

De I. Ven Toutfor

-“NA PULA , zic si mi-o scot. “ Johhan V. von Toutfor


I.

Asta a zis ea in acea dimineata cand ne-am trezit impreuna. El suna :
-Sunt infinita si mai da-te-n pula mea de idiot! apoi ne-am culcat la loc.
In mijlocul noptii s-a trezit si a strigat :
-OMENIRE! NA PULA!
M-a tras dupa ea, am iesit pe balcon si am inceput sa strigam din toti rarunchii :
-OMENIRE! NA PULA!

II.
Ziua a fost minunat. Ne-am facut o cafea, ne-am uitat la TV ,am mancat cartofi prajiti cu oua ochiuri, am baut bere si am fumat Lucky Strike.
Cand am iesit afara, era sfarsitul lumii. Ea a inceput sa rada si a strigat :
-POFTIM, NA PULA!
Ne-am bagat in casa si n-am mai iesit niciodata.

III.
Intr-o noaptea vedeam amandoua ca suntem pe moarte, a pus mana pe pieptul meu, m-a mangaiat putin pe tate, mi-a pipait pizda, apoi s-a asezat pe inima mea, a zambit a zis
NA PULA
si am inchis amandoua ochii.

IV.

NA PULA ! ne-a zis lumea.
NA PULA ! i-am zis noi.
Dar noi n-am vrut niciodata pula. Noi am vrut altceva.

NOI SI LITERATURA
- povestire erotica –

de I. Ven Toutfor si Johhan Vivid von Toutfor ( indirect )



I.

Pe Cucoana literatura o vedeam eu si Johhan in fiecare zi cand mergeam spre scoala si aveam o erectie cat toate zilele. Nu stiu sigur ce varsta avea. Uneori parea super tanara, alteori zici ca o cauta moartea pe-acasa. In orice caz, chestia cu erectia era super dubioasa.
De fiecare data cand treceam pe langa balconul ei si o vedeam mie imi treceau prin minte versurile astea , scrise de Johhan pentru fosta lui amanta, muza si mare iubire : “ Iti voi putea uita mirosul,
Gustul, forma sanilor cand ii sarut,
Vocea, geamatul, chemarea,
Privirea.

Insa imi va fi imposibil sa-ti uit mirosul
Gustul, forma sanilor cand ii sarut
Vocea, geamatul, chemarea si
Privirea. “

Cucoana Literatura era renumita pentru o gramada de cacaturi pe care le facea. In special pentru escapadele cu tineri scriitori . Defapt, artisti. Avea doar trei criterii : sa fie tineri, barbati si sa se considere artisti.

De fiecare data cand treceam pe langa balconul ei, cu pula facuta caramida, eu si Johhan ne gandeam ca poate o sa primim si noi o bucatica din curul mare si alb al Doamnei Literatura.

Asta pana intr-o zi.

II.

Era vara. Suntem in Sighisoara, pe strada supraetajata, cu tei,felinare si case vechi . Doamna Literatura statea la balcon, cu o tigara lunga si un ziar. Eu citeam Goethe- Faust iar Johhan tragea din tigara si se gandea la noua lui muza, o tarfa pe care o gasisem azi-noapte dormind pe o banca, dezbracata, si cu care am inceput sa vorbim dupa ce am futut-o amandoi, in iarba.

Atunci am vazut o bacnota cum pluteste prin fata ochilor mei. Si i-am auzit vocea:

- Hei, tineri, luati un cartus de tigari si o sticla de vin si veniti sus.

M-am uitat la Johhan surescitat. Am inceput amandoi sa tremuram de fericire, gandindu-ne ce futai nemaipomenit o sa fie, cu o asemenea curva batrana, despre care am auzit ca stie toate trucurile posibile, ca le face pe toate nefacutele fara macar sa clipeasca.

- O sticla de vin si …

Imi tranteste pe masa vinul si un cartus de tigari de contrabanda.

- Carne frageda, sa-nteleg ? ne spune vanzatorul zambind. Ehe, am vrut-o si eu odata, demult ... o sa vedeti, cu femeia asta nu e de gluma … ea ramane tanara si te priveste cum imbatranesti… O sa ne ingorape pe toti asta, pe toti…


III.

Odata ajunsi la mansarda am simtit un miros superb, mirosul tuturor experientelor, placerilor si viciilor posibile. Cucoana Literatura nu avea usa. Pur si simplu nu avea. Asa ca am intrat.

Era doar o camera mare, cu o fereastra imensa, aprope cat tot peretele exterior, care dadea spre balcon, un pat, o gramada de carti, haine si cateva masute cu scaune. Era ca un atelier. Parea ca ar locui mai multi acolo, dar era clar ca era singura.
Din momentul in care am pasit inauntru am avut o erectie de ma dureau coaiele, diferita de toate celelalte pe care le avusesem vreodata.
Era ca si cum toate organelle imi erau in excitatie, si tot delirul asta culmina in penis.

IV.

- Baieti, de mult va urmaresc!
Undeva se aude Bach.
- Dar s-ar zice ca si voi ma urmariti de ceva timp!
Era grasa, purta multe bratari si haine largi. Avea carnea alba. Si cata carne avea, doamne! Ca sa saturi una ca asta iti trebuie zece puli si douazeci de coaie.
- Ce citesti, dulceata?
- Goethe.
- Ah, vechi , vechi amant. Stii “ Atunci in mine insumi ma destept “ sau “ Caci daca om ai devenit vreodat’/ Cu tine s-a sfarsit pe veci “ ?
- Ah, nu cred c-am ajuns acolo.
- Oh, pacat.
Mi se face frica, nu-nteleg nimic. Ma uit dupa Johhan si raman prost. El proba hainele Cucoanei Literatura si se uita in oglinda ca un printisor.
- Johhan ?
- Nu-l speria si pe el. Se simte bine, nu vezi ? Aseaza-te puisor. Vrei o cafea?
M-am asezat. Am simtit o nevoie uriasa de a ma dezbraca, de a-i cere si lui Johhan sa se dezbrace. Vroiam sa ne vada, sa ne vada trupurile tinere si mustind de potenta. Vroiam sa vada ce barbati suntem, CE BARBATI SUNTEM. Vroiam s-o satur cu pula, s-o umplu de pula, ca sa vada ce inseamna sa fii om, sa fii tanar, s-o fut pana uita cine e.
Ma duc la Johhan si-i spun pe un ton destul de jos.
- Hai sa ne dezbracam.
- Bine. Dar ce-ai ?
- Nu stiu. Vreau neaparat s-o fut. N-am vrut nicidoata ceva mai mult decat asta. Daca n-o fut nu mai ies de aici. Mai bine mor. N-o vezi cum urla dupa pula mea ? A noastra ?
Ne dezbracam. Trupurile noastre sunt facute din lumina. Sunt zei stagnand in carne. Incepusem sa-mi trec mainile peste Johhan, doar ca sa ma asigur ca suntem reali. Atunci apare si ea.
- Mai sa fie …
Se uita insistent la erectia mea si a lui Johhan. Aveam niste madulare incredibile. Amandoi.
Se aseaza pe canapea si pune cafelele pe masa.
- Sunt facute la ibric, asa cum imi place mie.
Noi stateam prostiti si o priveam. Mi-era frica, credeam ca daca ma apropii intr-atat incat sa iau cafeau o sa sar pe ea ca un animal. Asa ca l-am impins pe Johhan.
- Stai.
Il ia de mana pe Johhan si il pune pe canapea langa ea. Se intoarce spre el,ii da cafeaua.
- Miroase-o. Hai! Am pus ceva in ea. Ceva ce nu se pune in general in cafea. Iti dai seama ce e ?
Johhan miroase. Are fata aia pe care o pune cand nu stie nimic, cand n-are nici cea mai vaga idée de nimic.
- Lamaie ?
- Nu. Tu, Goethe, vino incoace!
Imi da cafeaua si me aseaza la dreapta ei.
- Ia zi, la tine ce am pus ?
Miroasea a cafea cafea cafea cafea cafea fara nimic nimic nimic nimic altceva.
- Pot sa gust?
Incepe sa rada si ii vad dantura perfecta.
- Nu, nu, trebuie sa simti. Daca nu-ti dai seama acum nu-ti vei da seama niciodata.
Cred ca a tacut un minut asteptand sa gasim o solutie. Insa amandoi eram prostiti. Atunci ne-a luat cafelele din mana, s-a ridicat si s-a asezat pe scaunul de la pian.
- Si ia ziceti baieti, de ce sunteti aici ?
M-am apropiat instinctive de Johhan. Asta este o curva desteapta. Nu-ti mergea asa cu una, cu doua. Nu puteai s-o vrajesti cu o pula mare si cateva citate. Si totusi, e femeie. Nu poate fi imposibila.
- Pentru ca am ales.
- Ce?
- Sa venim.
- De ce?
- Pentru ca ne-ai chemat.
- Deci cine a ales ?
- Noi.
- Pai cum?
- Pai tu ne-ai chemat,dar puteam sa nu venim.
- Dar daca eu nu va chemam nu ati fi venit chiar daca ati fi ales sa veniti.
- Ma rog.
- De ce ati acceptat?
- Pentru ca ni s-a parut interesant.

Johhan plangea. Desi parea ca e intr-un extaz complet, plangea.

- Ce?
- Ce ce?
- Ce e interesant :?
- Tu.
- Eu ?
- Da, tu.
- Ce anume la mine ?
- Totul.
- Unghia mea de la picior e interesanta?
- Da.
- Din ce punct de vedere ?
- Pentru ca e a ta.
- Daca eu toata sunt interesanta trebuie ca fiecare parte din mine, luata individual sa fie interesanta, altfel nu mai pot fi interesanta in totalitate.
- Atunci da.
- Ce se aude?
- Bach.
- Serios? Se aude Bach.
- Da.
- Ce fel de Bach ?
- Cum adica?
- Adica, daca eu spun ca aud o pisica, inseamna ca aud ori un mieunat, ori niste pasi subtili de felina, ori o zgarietura, ceva. Tu ce auzi din Bach ?
- Muzica lui.
- Si atunci de ce spui Bach si nu Muzica de Bach?
- Pentru ca Bach se identifica complet cu opera lui.
- Asta a fost o definitie a artistului sau a geniului?
- Geniul e cel a carui opera se identifica perfect cu oamenirea.
- Nu intregul univers?
- Inca ma gandesc la asta.
- Dar tu ? Cu cine se identifica opera ta ?
- Eu sunt un geniu. Cu nimeni si nimic.

DAR VROIAM S-O FUT SI EA VORBEA ATAT DE MULT SI VROIA ATAT DE MULTE!
Daca nu tacea, trebuia sa ma duc pe balcon sa fac o laba, sa ma slobozesc pe intreg pamantul si apoi sa ma-ntorc si SA MI SE SCOALE IAR, ETC,ETC,ETCETEECETETCETC!!!


- Tu, Johhan?
- Eu… eu as vrea sa … sa stiu ce e in cafea.
- Oh, o sa afli. Dar,pana atunci, ati vrea sa auziti ceva? Am compus-o azi, dupa ce v-am vazut, in timp ce voi cumparati vin.

Ne-am intins si am inchis ochii.



III.

Mergeam cu Johhan pe strada. Eu citeam Goethe. Doamna Literatura nu era azi acolo, asa ca am fost scapat de erectia cat toate zilele. Dar inca ma intrebam cum era sa futi curul ala alb si mare. Ma intrebam cum mirosea casa ei, cum arata. Ma intrebam cum se poarta cu noii amanti. Ma intrebam mai ales ce tigari fumeaza. Poate intr-o zi o voi intreba.


IV.

Cand am intrat in clasa ne-am asezat in ultima banca. Nimeni nu s-a uitat la noi. A venit insa David si ne-a luat intr-un colt :
-Ati futut-o ?
-Ce?
-Pe cucoana Literatura, pe cine pula mea ?
-Ce?! Nu. Cum pula mea?!
-Hai frate nu mai manca rahat. Erati ieri noapte, dezbracati,sub balconul ei. Am incercat sa va trezesc, da’ erati morti. Eram mai multi, v-a vazut toata scoala.
-Aha, cum zici tu.

Cand m-am intors spre el, Johhan era alb ca varul.
- Cantecul … tu n-ai inteles cantecul !
- Ce dracu’ aveti frate, toti ?
- Tre’ sa ne-ntoarcem.

V.

Ajunsi in fata usii ei mirosul mi-a dat fiori . Tipa nu avea usa.Pur si simplu nu avea. Johhan a intrat val vartej, a smuls-o de la pian si mi-a adus-o in fata.
- Explica-i!
- Nu pot. Nu tine de mine.
- O sa-nebuneasca! El nu-ntelege! El n-a vazut!
- Nu e pregatit. Nu pot sa-i spun nimic. N-are inca urechi pentru asa ceva.

Legatura mea cu realitatea se rupsese pentru totdeauna. Senzatia e inexplicabila. Si din ea nu mai iesi intreg la minte.

- Johhan, du-l acasa, lasa-l sa doarma. Lasa-i timp.
Il saruta pe gura si pleaca.


VI.

Johhan m-a luat la el acasa. Era singur. M-a dus in dormitor, m-a dezbracat si mi-a aduc niste bere si tigari. Apoi s-a dezbracat si el. Pe masa lui erau cateva sute de pagini scrise la masina.
- Ce sunt alea?
- Le-am scris aseara, dupa ce ne-am trezit.
- Eu nu m-am trezit.
- Stiu.

Nu ma gandeam decat la sarutul lor, obsesiv, oobsesiv .Eram mort. Halucinam. Ca si cum as fi combinat toate drogurile de pe pamant in cantitati uriase.

- Johhan, trebuie sa-mi spui. Eram jos, ne-am trezit si am plecat. Am fost la ea, ne-am tras-o cu ea ?
Totul se intuneca in jurul meu. Cuvintele mi se rupeau de gura si ma durea. Amorteam de parca bausem Cucuta.
- Igor, nu-ti pot explica. Trebuie sa afli singur.
- Dar, dar… eu nu mai am putere, simt ca ma sfarsesc.
- Hai sa dormim. Termina-ti berea. Pana la urma o sa intelegi. Va veni si timpul tau.
Fac un ultim effort sa ma ridic, sa ridic pistolul, sa tintesc si sa trag.
- Era stramta ?
- Foarte, prietene. Si era buna, buna a dracu’.

Apoi a inchis lumina.

***

A DOUA ZI DIMINEATA IGOR NU RESPIRA.
Ma asteptam.
M-am imbracat si am iesit din casa.

Am urcat scarile si am gasit-o la pian.
- Te-a visat.
- Stiu.
- I te-ai dat toata, ca si mie ?
- Nu m-am dat toata nimanui, niciodata .
- Chiar mi te-ai dat intreaga. Doar ca nu stii asta.
- Atunci ar fi trebuit sa nu ma mai gasesti aici. Aseaza-te Johhan. Poti ramane cu mine.
- Pentru tot timpul?
- Asta intrebati toti. Iar daca asta te face fericit, da, pentru tot timpul.

Ma asez. Inima in cade in stomac. De dupa paravan iese Igor, imbracat in hainele Doamnei Literatura.
- Igor?
- Da.
- Spune-mi ca visez si te implor, daca e asa, fa-l sa nu se termine niciodata.
- Visezi, amice. Si nu te vei mai trezi.
- Ma duc sa fac o cafea. Igor, vino cu mine, vreau sa-ti prezint pe cineva.

In urmatorul minut aud o cana cum se sfarma de podea. Igor iese livid, tremurand.
- IL TINE PE GOETHE IN BUCATARIE!
Atunci am dat fuga in bucatarie si l-am vazut pe GOETHE band o cafea. Pe celalalt scaun statea Rimbaud.

Am iesit amandoi din bucatarie, mai mult plutind. Pe canapea erau Miller si Nin, facand dragoste.
- Doamna Literatura ?
- Da.
- Te cheama DOAMNA LITERATURA !
- Intradevar.

Am iesit pe balcon cu o tigara si cu cafea. Am mirosit cafeaua si aproape mi-a scapat din mana.
- Simti ?
- Ce?
- Ce e in cafea.

- NU! NU SE POATE!
- STIU ! STIU , E NEBUNA! E NEBUNA!

Am inceput sa radem.
Ne-am asezat si ne-am privit unul pe celalalt. Il inghesuiam putin pe Nichita Stanescu, si ne-am cerut scuze de la Maestru.
Pe sub noi a trecut David cu ceilalti colegi.
S-a uitat direct in ochii nostrii si a spus :
-Doamna Literatura n-a iesit azi. Casa pare goala.

Ne-am intors in bucatarie. Igor a inceput o polemica cu Rimbaud, eu m-am sarutat cu Doamna Literatura cateva minute.
Noaptea ne-am pus pe podea si am adormit.


PE VECI PE VECI PE VECI PE VECI

in casa literaturii , o curva batrana de cand lumea , care ne tine pe toti, noi, cei ce-au avut-o partial si care mereu au crezut ca lor li s-a abandonat total , in viata si in moarte , toti suntem aici, am fost si vom fi

IN PANTECELE LITERATURII, ACEASTA CURVA BATRANA DE CAND LUMEA, CARE NE-A CREEAT SI CARE NE TINE PENTRU TOTDEAUNA CU ERECTIA ASTA CAT TOATE ZILELE.

PE CAND NU ERA LUMINA LA NOI IN CARTIER

de I. Ven Toutfor, in amintirea intuericului de dinainte de zori


I.

Pe cand la mine-n cartier era foarte intuneric si strazile erau foarte inguste s-a intamplat ce urmeaza sa va povestesc.


Aveam doar cinspe’ ani. Plecasem cu cativa prieteni sa ne plimbam prin zapada. Zapada era rece, atata stiam despre ea. Cerul era deasupra, atata stiam. Era intuneric bezna, tot timpul trebuia sa pipaim lucrurile ca sa ne dam seama ce sunt. Dar nu erau felinare? o sa va intrebati. Sau macar lumina caselor ?
Ba da, va voi raspunde. Erau. Si ce daca ?
Si pe masa mea e mancare, dar asta nu-l hraneste pe somalezul caruia chiar acum ii ghiortaie matele umflate cu aer.
Era lumina, dar nu pentru noi. Sau poate nu era. Eram in 1904.

Ochii nostrii se obisnuisera déjà. Puteam vedea prin intuneric lucruri nebanuite, cum ar fi forma fulgilor de zapada. Intunericul nostru nu trada deloc absenta luminii. Era ca o lumina mai slaba, chioara.

Era una din serile noastre de gasca preferate. Prima seara in care ninsese. Luam cartierul la picior ( si era mic, izolat si superb - cartier pe langa care voi treceti zilnic, fiecare dintre voi, oriunde ati locui pe acest pamant ) si dezvirginam toata zapada virgina.

Apoi dormeam la unul dintre noi ( cel care era singur acasa) si beam multa, foarte multa bere. Defapt, eram imaprtiti. Cinci eram cu berea, cinci cu laptele. Consuman litri intregi din aceste doua bauturi sacre. Eu eram cu berea, iubita mea cu laptele. Si pe ea am dezvirginat-o, ca pe zapada. Am dezvirginat-o in casa unuia dintre noi, iar ea a gemut atat de tare si de frumos incat mi-am dat drumul in ea si apoi a trebuit sa se duca sa se spele ca sa continuam. Apoi au venit si ceilalti si s-au uitat la noi cum stateam dezbracati si ne-au dat lapte si bere. Au pus mana pe noi, le-am povestit. Noi am adormit. Ceilalti au inceput sa faca dragoste.

II.

Si cum va spuneam stateam asa in intuneric si bajbaiam. Ce eram noi ?
Inventatori. Eu inventam brichete care nu merg. Orice, doar sa nu mearga. Aveam un prieten care inventase marul cunoasterii si pusese o otrava mortala in el. O fata inventase tigara din care nu mai cade nimic, care pur si simplu nu lasa nici o urma, odata fumata.. Altul inventase niste ventuze, care, puse pe ochi, te faceau sa auzi muzica cu vazul. In lapte si in bere noi puneam un ingredient secret,pe care nu vi-l pot dezvalui.


III.

Peste drum statea Edison. Treceam mereu pe langa casa lui si il salutam. Noua ni se parea ca are mereu un bec pe cap. Avea si un caine.
In acea noapte ne-am hotarat sa vedem unde se incadreaza. Asa ca am luat o sticla de bere si un pahar de lapte si am sunat la usa.
-Lapte sau bere?
-Lapte.
Eram sigur ca asta o sa aleaga. Toti eram.
-Intrati, ma joc cu becul.
Intram in intuneric si ne asezam pe jos. O usa statea incuiata. Nu se putea vedea nimic de dincolo, era bine stransa de perete.
- Ce e dincolo de usa, Edison prietene ?
- Un bec fara componente, un bec perpetuum mobile.
Edison bea din lapte.
- Cat v-a luat sa faceti asta ?
- Mult…. a fost mult …
- Ei bine, sa va arat noua mea inventie pentru cartier. Se numeste “Polttimo, jossa tumma”. Odata montat pe toate cele 3 strazi… Sa va duc la macheta.




IV.

- Hai sa jucam ceva inainte sa va arat ce e dincolo de usa.
- Hmmm, ruleta ruseasca ?

Edison se duce la birou si isi scoate revolverul.

- La dracu’ ! L-am descarcat intr-o pisica aseara. Imi pare rau.
Isi aprinde un trabuc.
- Vreti sa jucam “ Nu am facut niciodata “ sau “ Du-te dracu’ “ ?
- Nuuuuu, hai sa jucam chestia cu biletelele!
- A?
- Fiecare scrie cate o personalitate si apoi ii da biletul celui din dreapta, care nu se uita la el. Cel din dreapta si-l lipeste cu saliva pe frunte si trebuie sa puna intrebari ca sa afle cine e.
- Bine.

Lui Edison i-a picat Dali, iar mie Marin Sorescu. La restul n-am fost atent, desi stiu ca unui ii picase Edison.

EU : Ok, sunt om?
CEILALTI : Da.
EU : Sunt barbat?
CEILALTI : Da.
EU : Sunt artist.
CEILALTI: Da.
EU: In domeniul muzicii?
CEILALTI: Nu se stie inca.
EU : Cum adica?

EDISON: Sunt om?
CEILALTI: Da.
EDISON: Barbat?
CEILALTI: Da.
EDISON : Am facut ceva stralucit intr-un anumit domeniu?
CEILALTI: Nu inca, dar toti cred ca vei face.

Cel caruia ii picase Edison.

TIPUL : Sunt om ?
CEILATI : Da.
TIPUL : Sunt femeie ?
CEILALTI : Nu.

EU: Ok, deci sunt un artist nu se stie in ce domeniu. Sunt cunoscut pentru o anumita opera ?
CEILALTI : E probabil.
EU : Frate, voi stiti ceva despre omul asta?
CEILALTI : Doar doua lucruri .
EU : Stiti ca s-a nascut si ca o sa moara.
CEILALTI: Si ii stim numele.
EU : Asta face trei.
CEILALTI : Unul dintre lucruri este probabil, nu evident.
EU : Sunt tanar ?
CEILALTI : Nu inca.
EU : Cum pula mea? Sunt copil?
CEILALTI : Nu.

EDISON : Ok, voi face, voi face… Sunt nebun?
CEILALTI : Da.
EDISON : Ma rog, nu ma prea ajuta la nimic. Voi salva ceva?
CEILALTI: Toti cred ca o vei face.
EDISON : As alege berea?
CEILALTI : Nu.

Edison se ridica, se uita pe fereasta. Multe, multe stele.

EU: Deci… stai! Nici macar nu m-am nascut.
CEILALTI : Da.
EU : Dar cand o voi face voi fi artist intr-un anumit domeniu.
CEILALTI : Exact.
EU : Pai pot fi oricine in pula mea!
CEILALTI : Da, dar esti un anume individ.
EU : Ioana Avram ?
CEILALTI : Nu.
EU : Cealalta….a.. Ivan ?
CEILALTI : Nu.
EU : Frrrrateee….

TIPUL : Ok, deci sunt barbat. Sunt viu?
CEILALTI: Da.
TIPUL : Am inventat ceva?
CEILALTI : Da.
TIPUL : Sunt scrantit ?
CEILALTI : Da.
TIPUL : Il cunosc ?
CEILALTI : Nu.
TIPUL : Ar alege laptele?
CEILALTI : Da.
TIPUL : Sunt T.A. Edison.

Isi dezlipeste biletul.

Edison se intoarce cu ochii arzand.

EDISON : Am mustati care tinesc spre cer ?
CEILALTI : Vei avea.
EDISON : Steaua aprinsa de mine e steaua Polara ?
CEILALTI : Da .
EDISON : Sunt Salvador Dali.


EU: Deci , ma dau batut. Nu am cum sa ghicesc. Cele doua Ioane sunt singurele de care eu am auzit sa-si fi anuntat venirea. Altcineva…
EDISON : Aaaaa, el ? Il stiu. Il stiu. A scris aia cu “ M-am imbolnavit de moarte intr-o zi cand m-am nascut. “ Abia astept sa vina in vizita, asa frumos o sa fie cu el prin preajma.

Imi desprind biletul . Marin Sorescu. Tipul asta nu exista in pula mea, cum era sa-l ghicesc?

La un moment dat , lumea nu a fost cea pe care o stiti.

IV.

- Cred ca e timpul sa vedeti ce e dincolo de usa. Insa va trebui sa va lasati hainele aici.

V.

Cand am iesit, a trebuit sa reinvatam sa mergem.
Am mai stat cu Edison , am mai baut o bere si un lapte, apoi am plecat.


VI.

Pe drumul inapoi era frig si intuneric. Era minunat. Mersul e darul cel mai de pret oferit omului.
- La cine ramanem ?
- La el.
- Bine.

Am intrat in casa lui, ne-am luat laptele si berea, ne-am dezbracat, am deschis toate geamurile si ne-am asezat in pat. Geamurile dadeau catre curtea lui interioara. Se auzea greieri de sub zapada. Luna era pentru noapte ca soarele pentru zi. Noaptea nu e intuneric. Noaptea are doar un soare mai mic, dar indeajuns de luminos. Noaptea e o zi cu luna.

Apoi am adormit.


VII.

Noi suntem inventatori, dar nu avem nici o inventie.
Noi suntem inventatori inventatori. Si Edison e prietenul nostru.

Pe cand aveam doar 15 ani, de sute de ani avand doar 15 ani, in fiecare zi, la prima ninsoare, mergem la Edison si il intrebam :
- Lapte sau bere?
- Lapte.
Apoi vrem sa jucam ruleta ruseasca. Edison a tras intr-o pisica toate gloantele. Jucam jocul cu biletelele. De o suta de ani il asteptam pe Dali. De o suta de ani il anuntam pe Sorescu.


Astazi insa a fost o zi speciala. Dali se nascuse. De aici , totul se va schimba. Cand se va naste si Sorescu, va fi altceva.
Iar cand Ioana si Ioana se vor naste, va trebui sa ne reprofilam.

VIII.

Noi suntem aici dintotdeauna si pentru totdeauna.
Voi veniti si plecati, atat de inceti si atat de speriati.
Noi bem bere si lapte si radem.
Voi beti amar si placeri si la sfarsit nu mai spuneti nimic.


IX.

Cand aveam cinspe ani, prima oara , Edison ne-a primit si ne-a spus asa :

BAIETI, CEL MAI INTUNERIC E INAINTE SA SE ARATE ZORII. SA TINETI MINTE ASTA!


De atunci …ca atunci. Si mereu, mereu …

Va privim. Faceti literatura buna si mai azvarliti in aer cate un geniu, din cand in cand.
Ati muls vaca de lapte si ati facut din drojdie bere. L-ati nascut pe Edison si pe DALI, pe Ioana Avram si Ioana Ivan.
Si ati pus luna pe cer, noaptea.


Asta, totusi, e ceva.
Nu mai fiti tristi.
Sunteti draguti si n-o sa rezistati mult.

Asa au fost si cei dinaintea voastra, si cei de dupa.
N-o sa tineti mult si de-asta sunteti minunati.

M-I-N-U-N-A-T-I.

Cu M mare, alta inventie de-a voastra.

CEL CARE A TRAS CORTINA

de I. Ven Toutfor


I.


Eram in fata marelui spectacol si privea inmarmurita o scena de dragoste intre doi artisti.
Amandoi barbati, amandoi geniali.

II.

Ochii mei plini de vedere au cazut insa asupra omului care tragea Cortina. Miscarile lui erau efemere, insa trupul lui era sublim.

III.

El a fixat privirea lui pe mine. Nu pe mine, ci pe omul din scaunul meu. In privirea lui nu era decat carne vie.

IV.

Am halucinat . Am uitat de piesa, am ratat apogeul si sfarsitul.

V.

M-am dus la el. Am vrut sa-l iubesc pentru totdeauna. Dar chiar in momentul in care ma duceam sa-i acel sacru sarut

VI.

El a tras peste mine Cortina.





The show must go on.

GANDURILE LUI I. VEN TOUTFOR PE CAND ERA RATACIT IN NOAPTE

Nu.
Degeaba.
E degeaba
De aici n-am sa mai ies.
Nu vad cale, nu vad margini,
Nu vad viata,
N-am sa ies.

Nu.
Degeaba.
In piept inima nu-mi bate.


Nu.
Degeaba.
Sunt prea departe.

Nu.
Degeaba.
Am sa mor. Respirarea e mai rara.

Pentru mine doar el este, pentru el nu e nimic.
Toate pietrele sa fie aruncate spre mine,
toate gloantele catre pieptul meu gol.

Eu sunt omul liber parasit. Eu sunt zeul pus la pamant.
Nu.
Degeaba.

Vad cum cade peste mine lumina ca un pumnal.
Pe mine m-au deconectat de la aparate. Eu nu mai rezist, eu nu mai rezist sa fiu omul care poate rezista la orice.


Priviti-ma. Eu am pierdut totul.
PRIVITI-MA CUM MA RIDIC DIN MAI PUTIN DIN PROPRIA CENUSA.


MA RIDIC DIN CENUSA IUBIRII,

ma ridic din amorteala care m-a raspus, ma ridic dupa ce am pierdut totul. Ma ridic pentru ca nu mai am nimic, nu mai am nimic, nu mai am nimic .Ma ridic ca sa ma duc la groapa.

ma ridic peste crucea mea de plumb, peste amorul meu care m-a ucis.

Spectatori,va iubesc.



PENTRU MINE DOAR EL ESTE,
PENTRU EL NU E NIMIC.

TE IUBESC
prea mult prea mult prea mult atat de mult atat de mult atat de mult atat de mult incat ma doare atat de tare atat de tare


MI-E DOR DE TINE, MI-E DOR DE TINE peste timp, peste orice, carnea ta, in carnea ta...

N-AM MAI SIMIT NICIODATA ASA CEVA.

Te voi iubi intruna, te voi IUBI intruna, continuu, dincolo de ma putea vreodata opri.

NU INTELEGETI SI NU VETI INTELEGE NICIODATA.
IT'S BEYOND MY CONTROL.

" am prins zile misto si am facut multa dragoste
dar totul e ca un anotimp incheiat.
tu vei mai uimi si pe altii cu clasa ta.
eu voi mai scrie alte poezele. "

Cu iubire, vesnica si absurda iubire.

DELIR 1

Asta e GENIUL MEU. SE MANIFESTA CHIAR ACUM. Eu vad diferenta dintre un pom si o mare de stele.
Nuca, eu cred, gustul pomului este.
Nu exista cuvinte de care poetii sa se poata folosi.
Caldura, simt marea. Ah, nuca gustul pomului are.
NU EXISTA CUVINTE DE CARE POETII SA SE POATA FOLOSI.

SI GENIUL MEU NU VORBESTE. E tacut se pare. Lucrurile nu sunt cele care se intampla.
Sunt intotdeauna doua adevaruri, am avut aceasta revelatie, dar nu va pot spune care sunt, pentru ca mintea mea se repeta in sute de Eu-ri ale mele si EU NU SUNT DESTUL DE SPATIOASA PENTRU CINE SUNT.
Pentru vaz trebuie folosit orice altceva in afara de ochi. GENIUL MEU E DE INTERIOR.
Am descoperit un nou "Eu" al meucel mai maret si cel mai nobil de pana acum.
Ruperea de realitate e mai reala decat ruperea de ligament. Orice ruptura este imaginara, totul se imbina perfect. Forta centrifuga nu exista in realitatea mea.
Realitatea mea nu locuieste in acelasi loc cu cea a voastra. Realitatea mea e ilara,e reala, a voastra e altceva.
Nu exista nonsensuri. Tot ce e acum in jurul meu nu e decat o imagine supreapusa pe Adevar.
Imi simt geniul. Salasluiteste in sange. In lume totul e metaforic.
Vorbim limbi diferita, intre noi nu mai exista nici o legatura.
Vad procesul prin care scriu, vad procesul prin care scriu. Din locul asta n-am plecat niciodata. Ma gandesc la Ioana mereu mereu mereu mereu mereu.
E o nebunie. Nu am ce cauta pe pamant. Magia acestui text va disparea imediat ce va fi citit de oameni. Artistii sunt extraterestrii.Ma simt de parca as fi trait intre zei si unul dintre ei a facut o gluma proasta si m-a trimis o secunda pe Pamant, sub forma de om.
NU exista cuvant fara gand si nu exista gand fara ca o fiinta sa-l gandeasca. TOTUL E INEFABIL.
Lumea asta e doar testul, sa vada daca putem trece de cuvant. Foaia mea tocmai a spus ca nu poate fi citita. Doar metafora e " real". Iubirea, acest lucru care ma incalzeste, e o mare iubire de tot.
Acum ma uit adanc in corpul meu.
Nu sunt bolnava, singura sunt pe pamant. E incredibil. Nu scriu ce vroiam sa spun. Nu,nu, nu am voie sa fiu altfel decat asa.
Voi invia. Am trecut testul. Ma duc sa pis rahatul din mine.
Realitatea e ramasita.
ADEVARUL UMAN E O MINICIUNA.
Moartea are loc doar in viata. Doar viata e destinata mortii.
Restul... Am intrat in alta sfera. Odata ce faci asta, ramai, ca intotdeauna, singur pe pamant. Sa fii singur pe pamant e singurul sentiment autentic. Restul e real, iar realul e destinat sa nu fie...
Toate existentele sunt separate. Nu, nu ne vedem, nu ne auzim. Cuvintele au patruns in sensul lor profund. Vorbesc din Moarte. In acest moment experimentez Moartea.
Uit. Miracolol cade asupra mea. Uit constant existenta vietii. Delirez in delir, deci sunt reala in delir. Am uitat cum sa numar.
Numai in mine pot vietui.Vad acum ca eu nu pot scrie o carte pentru ca nu pot sa ma opresc. Scrisul meu este continuu. neincetat.
Lumea asta exista, dar este hranita de Adevar.
In om nu exista limite. Exista insa aceasta imensa indoiala universala, care se datoreaza doar nasterii.
Dragostea n-a fost inca nici exprimata, nici simtita. Sentimentele noastra sunt doar spermatozoid.
Auzim doar hrana. De-aia ideea de omenire e inapolicabila. Pentru ca nu locuim toti in acelasi loc. Lumea intreaga este toata a individului unic.

CE VEDETI ESTE IOANA MOARTA.

INTR-O CARCIUMA DE PE ELISABETEI
I. Ven Toutfor




" ORIUNDE, striga sufletul, ORIUNDE AFARA DIN LUMEA ASTA!"
Baudelaire



I.


Se facuse noapte si era foarte frumos, oameni buni. V-am privit. Voi nu va prea sinchisiti dar stiu ca sunteti tristi si ca aveti probleme. Nu e vina voastra. Viata e grea, o spun cu mana pe inima. Dar eu, eu faceam ce mi-am dorit dintotdeauna sa fac si va jur, eram fericit al dracu’. Azi mai mult decat ieri si mai putin decat maine.
Era iarna, ningea, si in Cismigiu se deschisese patinoarul. Vedeam tot felul de saruturi pe strada si m-am gandit ca intr-o dimineata sa fac o clasificare a saruturilor. Eu am vazut mai mult de 1000 de nuante!
Pe mine ma cheama CEL MAI FERICIT OM DIN LUME. Inainte m-a chemat altfel, dar eu nu-mi prea aduc aminte nimic de atunci, decat ca eram altcineva.
Asa ca in seara aia de iarna, SUPERBA SEARA DE IARNA, ma duceam sa ma desavrasesc, iar pentru mine desavarsirea era rutina.

II.

Cand am intrat in carciumioara mea preferata, cei doi prieteni ai mei erau déjà acolo. Unul era prietenul meu din copilarie, Grigore ( dar eu ii spun G-ul meu iubit ) celaltalt era un cal. Dar chiar va rog sa nu ma credeti! Sa nu cumva sa credeti, ca va ia mama dracu’!

Ma rog, el era un cal. Un cal mort. Il chema Gica si fusese cal de curse pana a facut stop cardiac din cauza emotiilor peste care s-a adaugat pocnetul pistolului. Eu mereu ii spun lui Gica “ Esti un om minunat.” pentru ca chair asa si e.
Cand l-am vazut pe Gica ( cu fata toata rosie ) stiam ca trasese la masea. Nu-I chip sa te-ntelegi cu el cand face de-astea. Isi comanda o cana de tuica fiarta ( ingheata in tramvai, sta aici aproape ) . Apoi ia un vin fiert , apoi o bere si apoi trece pe tarie. De fumat, fumeaza ca un apucat ( eu l-am invatat, mi-o asum.) Mereu are bani de tigari, nu stiu de unde, doar e cal.
Imi las palaria si haina jos si salut plin de respect. Eu si Gica avem un salut al nostru. Grigore nu se baga, el e mai sceptic. E un cal minuat, Grigore asta.

III.

Gica are un ras demential. Asa ca l-am intrabat, foarte serios, parand chiar ingrijorat :
- Vai, Gica! Dar ce-i cu fata asta lunga?
Atunci Gica a izbit cu copita in masa si s-a umflat de ras. Avea niste dinti superbi pentru un ierbivor betiv si fumator.
- Scade iarba . zice Gica. O sa trebuiasca sa rontai la scoarta de copac, ca o veverita.
Barmanul déjà nu se mai uita la noi. Stiau ca de ani de zile, in fiecare seara, IN FIECARE SEARA FARA EXCEPTIE, noi ne intalneam sa vorbim cu un cal mort. Stiu ca odata, atat de auzise barmanul cu Gica Gica Gica Gica, ca pana la urma, fara sa vrea, s-a intors spre scaunul lui Gica si a intrebat :
- Si dumneavoastra ?
- Vrea inca un vin. Nu vorbeste cu strainii.

IV.

Grigore mai venea sa doarma la mine. Ne cumparam un bax de bere, ne bagam in pat se beam, beam pana adormeam. Uneori , puteam sa tacem ore intregi. De fiecare data cand stau cu el acolo ( uneori vine si Gica, desi se inghesuie ca naiba, casa mea e foarte mica si se micsoarea pe zi ce trece ) ma intreb cum de oamenii nu incearca sa devina noi. Nu avem televizor pentru ca nu platesc cablul, nu avem lumina, pentru ca nu platesc lumina. Nu avem mai nimic. Eu ma culc la 6 si ma scol la 6 seara, cand trebuie sa-ncep sa ma pregatesc ca la 8 sa fiu la carciumioara. Samabata imi pun costumul meu de stundent ( da, student la geografie si franceza) pentru ca vin lautari.

V.

Si cum v-am zis, Gica trasese la masea. Si de fiecare data cand face asta incepe sa ne spuna povestea vietii lui, anume cum s-a tavalit pe jos de ras cand un om a pariat pe el in timp ce era mort.
In ultima clipa, un mare bastan ( care putea sa parieze si dupa ce nu se mai putea ) s-a dus sa parieze pe el , care era numarul 11 , pentru ca asa vroia iubita lui ( la prima cursa, deci purta noroc. ) Au pariat, frumos, si cand s-au intors cursa déjà incepuse, dar fara minunatul cal numarul 11 , care murise. Gica a ras zile-ntregi , uite-asa , de ghinionul aluia, si rade si acum de fiecare data cand povesteste.

VI.

Le-am mai povestit si eu de ce-am vazut pe strada. Grigore ne-a povestit de nevasta lui ( pentru ca el numai despre asta vorbeste , dar e foarte interesant, si va cred ca nu credeti, dar ma doare-n cur ) si apoi am zis sa mergem si noi acasa ca maine e o zi mare. O sa vina un lautar care ne place la toti ( ceea ce se intampla rar.) Ne luam la revedere si eu ies primul, o iau inspre Universitate. Si fredonez un cantecel de betie, si ma zbenguiesc.

VII.

Sunt cel mai fericit om din lume. In fiecare seara, de douazeci de ani, la ora 8, eu sunt in carciumioara mea cu cei mai minunati cai morti si oameni din lume. Casa mea se micsoareaza, nu am lumina, apa sau caldura.
Ma vedeti pe strada. Treceti pe langa mine, grabiti.. Eu va zambesc. Eu sunt omul pe care nu-l vedeti , pentru ca zambeste. Pentru ca nu are nimic si e fericit si voi nu vreti sa credeti asta. Eu nu ma-mbat. Eu sunt mai treaz ca niciodata. Si lumea e incredibila. Prin geamul carciumioarei mele, lumea este incredibila.


Iar in timp ce voi cititi asta, eu sunt acolo.
Intotdeauna am fost si intotdeauna voi fi.



***

- Ba, io nu-nteleg cum de se mai tine carciuma asta, e mereu goala.
- Neeeah, nu e. N-ai auzit de Batranu’ ?
- Ce ma ?
- E un barbat de vreo 60 de ani …
- Eu am auzit ca are 60 de ani de douazeci de ani, asa zice tata…
- Ma rog, si vine in fiecare seara la 8 si pleaca la 3 si sta asta singur cuc si rade si vorbeste de nu se mai opreste.
- Eo nu cred ca exista.
- Nici io, cine-ar face-asa ceva ?




VIII.

SE VEDE, PRIETENI, CA SUNT SINGURUL OM DIN ORASUL ACESTA.

SI FIE SA SCRIEM ! NOROC LA SCRIS!

lui Kurt Vonnegut



OH MY GOD
AM I HERE ALL ALONE?

bob dylan



I.

- O para si-un rahat…

Exact aia, prieteni! O para si-un rahat. Iata tot.

- Cinci acte. Peste 50 de pagini, pana saptamana viitoare. Noroc la scris.
- Si fie sa scriem, domn’ professor!
- Pai nu va ia mama dracu’ daca nu ?! Sunt cativa dintre voi care vor ajunge mari, ascultati la mine. Buna ziua!


II.

Stateam amandoi in fata farfuriei, tampiti.
- O sticla de vin ar cam merge.
- Chiar maa, mai ai de-ala de la bunicatu’ ?
- Aha.

Punem doua cani de vin.
- Ahh, sange de zeu…
Ne dezbracam si ramanem amadoi in chiloti.

- Frate, da’ tre’ sa ne luam bine. Mai ai din iarba aia?
- Nici un muguras.

Ne aprindem o tigara.

- Hai ma, fa-l sa-ti vina, pana mea.
- Taci ma ca ma constip daca ma mai stresezi.

Cateva minute am tacut si am privit pe fereastra. Am fumat tigara si ne-am baut vinul. Intrasem in starea perfecta, eram gata sa scriem despre orice. In ochii lui Paul se aprinsese déjà febra, aceea nebunie instinctiva de a scrie. Ne-am luat caietele si eu m-am dus la baie. M-am intors cu cacatul aburind pe tava. Langa el am pus o para.

- Hai sa-I dam bice.
- Titlu’ ?
- Cacatul si para …
- Cacatul sau rahatul ?
- Cacatul .. cacatul suna mai bine. Cacatul si para… o dragoste imposiblila… nu! nu! stai! Un cacat si o para pe drumul pierzaniei!
- Ce zici de … Cacatul si Para : Intrarea in Infern ?
- Neeeah, suna prea dantesc. Ramanem la al meu … asa… piesa de teatru de … P.V. si A.R. Asaaaa… actul I, scena unu. Personaje : cacatul , para si tava pe care se intalnesc pentru prima data. Atmosfera noir, noapte friguroasa de iarna.
Eu eram putin pierdut in contemplatie.
- Bai, uita-te la cacat. Ce e asa de rau cu el ? Adica, toata lumea are ceva impotriva lui.
- Pula mea! Da! Cacatul traieste in umbra pentru ca este un proscris! Iar para VINE SA II SALVEZE SUFLETUL!
- Ok, deci avem un monolog al cacatului in prima parte. Sa vedem … daca as fi un cacat uitat de toti ce as spune…

Eram mai scriitori ca niciodata. Eram bagati trup si suflet intr-o epopee a cacatului. Nu e asta paradoxul ? Nu e asta destinul nostru ?

- Stai. Cum a ajuns cacatul acolo?
Paul izbugneste in rasul lui nebun.
- Eu l-am pus acolo, imbecilule!
Ma uit la el. Incerc sa nu rad, asa fac intotdeauna. Dar nu pot.
- Bine . Cacatul a ajuns pe tava pentru ca acolo l-a pus unul dintre autori.
- Ala cu pula mai mare, scrie acolo, ca sa se stie despre cine e vorba.
- Cacatul a ajuns pe tava pentru ca acolo l-a pus autorul cu pula mai mare. Sa mor daca n-o las asa.

Ma uitam la Paul. Era un geniu si urma sa moara. Fereastra era deschisa, fumama o tigara, era toamna pe strada noastra, de la etajul de jos se auzea Bach, eram studenti, muream de foame si in noi inima crestea si era scuturata de fiori.

- Nooo, trebuie sa bagam tigara pe post de sarpele orginiar, in rolul diavolului!
- Scena 1 : Cacatul si Para in gradina Raiului.
- Si ai monologul Perei care aude chemarea lui Satan!
- Si Dumnezeu o sa fie un ou cu o gaura prin care I se scurge albusul.
- Deci la inceput ai monologul oului . Ceva de genul : “ Sunt rotund si minunat / Am creeat si un Barbat / El Cacat se va numi / Si lumea va carmui. “ Scrie asta.
- Apoi apare Cacatul Adam si se apleaca in fata Oului : “ Oh,Mare Ou/ Eu te slavesc / Din nefiinta m-ai cules / Si m-ai facut Cacat Ales .”
- “ Dar singur sunt / Ma chinuiesc / De plictisit / Ma plictisesc./ O, Domnul meu / Eu te-as ruga / Sa-mi faci si o iubit-a mea / Cu mot si verde / Ea sa fie/ Si-am s-o iubesc/ Intru sfintie. /Oh, Ou cu gaura de stea, nu ma uita, nu-ntarzia.”
- Asssaa… “ Oh, fiul meu/ Ce gingas esti/ Cate tu stii/ Le-ntelesesi./ Din Muc am sa ti-o… “
- Muc, frate? ( incep sa rad ) Nu mergem cam departe ?
- Pana la capat mergem prietene. Pana la capat. Asa ca “ Din Muc ti-o zamislesc pe ea/ Si peste ea eu voi sufla/ Para ea se va numi/ Si vesnic tu o vei cinsti. “
- Cacat pleaca multumit. Din spate apare Para, verde si in forma de para, de o frumusete rapitoare. Rostogolindu-se suav prin gradina Raiului, era il ajunge pe Cacat din urma.
-“ Cacat , Iubite Adorat/ M-ai asteptat/ Si-a meritat./ Singuratatea-ti se sfarsit/ Si pururi noi ne vom iubi/ Pe lume imparati vom fi. “
- Se duc la culcare. In somn, Para aude o voce necunoscuta.
- Baa,da’ partea cu denotatia ? Adica, stii, Adam da nume tuturor animalelor, etc, etc.
- Da-o dracu’, zicem ca era prea lunga si am scurtat-o ca sa poata sa fie pusa in scena.

Cred ca si el a incercat sa si-o imagineze pusa in scena si de-asta a inceput sa rada in acelasi timp cu mine.

- Deci, unde-am ramas ?
- Para aude o voce ciudata..
- Se ridica si o urmeaza ca hipnotizata. Cacatul doarme bustean.
- N-ar mai trebui sa articulam, ca e nume propriu. E ca si cum am spune Paulul .
- Da, da ,dar suna mai bine: Cacatul dormea bustean.
- Trebuie sa schimbam scena. Acum e doar intre Para si Satan. Si vine si Cacat mai tarziu.
- Bine , si ai monologul lui Mefisto in inceput. Aaa.. stai sa mai luam o sticla de vin.


- Ok, deci … “…” ce pom al cunoastrerii avem ?
- Un broccoli! Nu, o conopida murata.
- Bine … “ Vad eu cu ochiul meu cel plin / Ca Para s-ar lasa-n declin/ Pe ea de o ademenesc/ Intreg pamantul stapanesc./ ( catre Para) Frumoasa Para din adanc/ Profunda melodie-as vrea sa-ti cant/ Dar s-o auzi tu n-ai sa poti/ Caci inca n-ai nici simt, nici ochi. / Privirea sa-ti deschid eu as putea / Si tu si Oul … “ Stai ma, ca Oul nu le-a zis sa nu manance din conopida cunoasterii.
- Stai ca bag aicea o steluta…

Ne imbatasem bine de tot. Mie-mi cadeau ochii in gura de somn. Ma simteam demential, plezneam de fericire, de prea-plin. Imi venea in cap “ I want it all And I want it now. “

- “ Din orice fruct sa va-nfruptati/ Insa din Conopida cea de-acolo/ Sa nu gustati. “
- “ Dar de ce, Oul meu Prea Bun si PreaMarit ? “
- “ Otrava-i seva acelui pom/ Din el de va hraniti/ Din Rai sunteti huliti.”
- Bine , back. Para-i spune lui Satan :” Din tine iese fum, fiinta dubioasa …
- Dubioasa coaie ? Diavolul de dubios ? Rad. Rade si el.
- “ Fiinta misterioasa “ desi nu pastreaza ritmul. “ Ce-ascunzi in ceata asta deasa ? “
- “ Secretul vietii-ntregi/ Ca tot ai intrebat. / Dar eu nu-l am tainic pastrat. Din Conopida de vei lua,/ Taina cea mare vei afla./ Ou nu-ti va mai fi stapan/ Ci camarad / Si chiar puterea vei prelua asupra lui Cacat. “
- “ Ce rau are sa-mi faca?Ou mareti ne vrea.” Si Para musca din conopida.

Rad. Eu sau el, nu conteaza.

-Baaaaa, pai Eva n-a Muscat din copac in pula mea! A Muscat din fructul copacului, din mar!
- Si vrei ca o para sa muste un mar crescut intr-o conopida ?
- Da, de ce nu ? Pana la capat.
- Bine. Daca bagam si un lapte praf.
- Ok, lapte praf va fi copilul lor. Sau nu vrei sa mergem atat de departe ?
- Ba da, dar maine dimineata.
- Ok, terminam actul si mergem in pat. Ti-e foame ?
- Destul de.
- Bine , vedem ce avem. Daca nu, iti dau niste sloboz de la mine, e hranitor.
- Ba, nu m-as supara.
- Assaaaaaaa, sa continuam. Para musca din marul inmanat de tigara . Stai, n-ar fi mai interesant daca ispita ar fi ca Para sa traga din tigara?
- Ba da. Baaa, ce destept esti, pupate-as! Baga acolo sus. Sau nu, lasa-l pe ou sa zica cu conopida si aratam ca Ou nu stia care era ispita reala.
- “ Din mine de vei respira” in loc de… ce era acolo ?
- “ Din conopida de vei lua “ . Para trage din tigara. Reactia?
- “ Ah, ma-nalt catre Fiinta/ Intelepciunea ma apasa/ Si vai!/ Sunt dezbracata/ Ce fapta dezolanta.”
- “Adu-l si pe Cacat/ Ca impreuna sa va fi dezlegat.”
-“ Degraba il aduc.” Para se duce si il adduce pe Cacat.
-“ Trage din asta.” Spune Para.
- Si Cacat spune “ Da.” si trage. Eternul destin masculin.
- Cacat trage si atunci se cutremura Pamantul , care este o mare tava sferica.
- Si Ou spune : “ Unde-s fiii mei cei buni ? “
- Cacat si Para is acopera rusinati partile intime cu niste Frunze. “ Aici suntem/ Stapane! / Ne iarta ca suntem atat de goi!.”
- Din “CONOPIDA ATI MANCAT, NENOROCITI MARSAVI SI PLINI DE …PADUCHI!”
- “ Dar din tigara-am tras, defapt. / Pe conopida n-am atins!”
- “ Acelasi lucru, natarai! Ah ..” Bai , nu mai simt rima . Hai s-o terminam mai repede ca incepe sa fie fortat. “ Voi… “ Nu mai pot. Incearca tu.
- Puntem punct si gata. “ Din Rai v-alung acum/ Si nu va veti intoarce nicidecum./ Trai indurerat / Si plin de chin/ V-asteapta la intrarea-n Destin./ Plecati acum/ Privirea mea va pierde.” Si Para si Cacat pleaca spasiti
- Cum frate, era cu furtuna, alea alea.
- Ok, si vine mare furtuna cu stropi si Para si Cacat cad din Rai, sau , ma rog, fac ce au facut si aia doi, si ajung pe pamant. Sfarsitul actului I. Hai sa prajim niste cartofi.

Prajim cartofii si ne punem in fata televizorului. Dam drumul. Mie mi-era o foame de muream , nici nu puteam sa vorbesc. Paul era disperat, manca de parca in momentul in care farfuria s-ar goli ar muri. Asa ca am inchis televizorul si am molfait ca dementii cateva minute, schimband priviri de adanca prietenie, de vesnica prietenie, si apoi am baut cate-o cana de lapte si un pahar de bere si ne-am dus in pat.

Ne-am dezbracat de tot si ne-am pus in pat.
-Baa, trebuia sa ne spalam si noi, da-o-n mortii ei de treaba.
-Las-ooooo ma ca merge aseeea . I-a vino-ncoace.
Ma ia de gat si ma saruta pe gura, putin apasat. Ii raspund.
- La cat pun ceasu’ ?
- Pai maine avem curs de la 1… Nu stiu, pe la 10.
- Du-te si tu si ia tigarile din bucatarie sa ne satisfacem si noi inainte de culcare.
Il mai sarut odata inainte sa ma duc. Ajuns in bucatarie vad ca radioul e deschis. E “ Don’t cry “ , Guns’n’roses. Sunt atat de fericit incat simt ca pleznesc.
- Cate mai sunt ?
- Aaa, ..2,4,6 .. noua.
- Bazaaaa!
Ma asez langa el in pat si incep sa fumez. Se intoarce spre mine.
- Ai un corp superb, prietene. Ma gandesc la el tot timpul cand nu sunt langa tine.
Zambesc. Il strang in brate si-mi pun capul pe pieptul lui.
- Asta e parfumul meu.
- Aha, al meu s-a terminat.
- Mitocanule!
Il sarut pe obraz.
- Ne culcam, tinere? Maine e o zi mare.
- E PRIMA ZI DIN RESTUL VIETII NOASTRE.

Atunci m-am intors cu spatele, pentru ca eu nu pot sa dorm decat asa si el m-a luat in brate. Eram pe cale sa adorm, cand l-am auzit soptindu-mi : ““ Sunt rotund si minunat / Am creeat si un Barbat / El Cacat se va numi / Si lumea va carmui.”

Atunci rasul a izbugnit din piepturile noastre mai puternic decat orice altceva si am ras minute in sir, ore in sir, vieti in sir, stand acolo, dezbracati, si gandindu-ne la Geneza.

Fiind un om foarte curat, i-am spus ei sa se duca sa se spele. Se facuse tarziu si era timpul ei sa plece.









I.


Intuneric atarnand peste tot in jurul meu. Eu ,ca barbat, stateam in pat cu mainile la spate si un vag miros de moarte mi se ridica dinspre canalul urinar. I-am spus ei sa se duca sa se spele, sa se spele pana la sange, pana nu-I mai simt mirosul corpului caci aveam o fantezie mareata, aceea de a ii impregna in piele mirosul meu pana la moarte.

II.

Cand s-a intors, i-am pus gura jos si-am inceput sa-mi indes mainile in ea, ca si cum as fi vrut sa-I scot inima pe acolo. Ea scotea niste gemete clare si minunate, ca niste triluri. Mi-am afundat penisul in gatul ei de doua ori. Atunci, in momentul perfect, intr-o sincronizare demna doar de doua timpuri opuse, ea a inghitit si mi-am simtit penisul strans ca-ntr-o menghina de carne, de trahee.

III.

Apoi i-am deschis gura, m-am asezat langa ea si am inceput sa-i drenez saliva, sa-mi las toata gura sa se scurga in gura ei, si la sunetul scos de buzele mele cand scuipam ea raspundea cu o inchidere de pleoape. I-am prins limba in pumn si am tras de ea cu forta, moment in care am auzit cum troznesc cateva legaminte de sange. Tinandu-I limba voluptoasa in mana am ridicat-o si am inceput sa-I scot cuvintele cu limba mea tare si groaza, cu limba mea de lama. I-am simtit canalele salivare cum explodeaza, crepusculi de lumina deschizandu-se in gura ei. La un moment dat, din gura ei inceput sa curga apa rece, rece si cristalia de izvor iar eu am baut minute-ntregi, pana spatele ei s-a arcuit, golit de lichide.

IV.

I-am prins parul, l-am strans puternic de la radacini si am inceput sa-i musc fata, gatul, pieptul si sanii. Din gatul ei iese un galgait dureros. Am inceput sa sug din carnea ei cu o foame bolnava. Auzeam cum venele stau sa se sparga. Culoarea vinetie pe care o capata pielea ei ma excita pana la disperare. Mi-am cascat gura si am cuprins sanul drept . Am inceput sa sug din el cu tot corpul , incordandu-mi in supt, toti muschii . Credeam c-o sa-I plezneasca glanda mamara. Si ma gandeam cum o sa-ncep s-o mestec, s-o simt cum imi pocneste in masele.

V.

Ea m-a plesnit cu putere peste fata si a urlat. S-a napustit asupra mea si a-nceput sa-mi linga tot corpul ca si cum ar fi vrut sa sape-n el. Isi infigea unghiile in carnea mea. Eu o tot izbeam cu palmele si pumnii , imi infigeam inauntrul ei mainile si limba, pana simteam ca daca as intra mai adanc i-as rupe peretii de carne.

VI.

Am inceput sa ne tavalim unul peste altul, sa ne prindem formele in palme. Eu mi-am dat drumul la pisat si l-am simit cum se scurge fierbinte pe amandoi. In momentul ala am simtit ca daca n-o patrund o sa mor. O groaza de nedescris m-a cuprins. I-am despicat picioarele atat de tare incat am simtit ca s-au rupt si mi-am bagat penisul in ea pana am simtit ca ii ating inima. Un spasm i-a cutremurat tot corpul. Am luat-o de sani si am inceput sa-I framant carnea si s-o fut salbatic, cu totul si cu totul salbatic, ca si cum as fi turbat, ca si cum n-as mai fi fost om. Am prins-o de crestet am ridicat-o si am inceput sa-I vorbesc intr-o limba a sangelui, a instinctului pur, o limba a miscarii de “ in and out “. Ea era decorporalizata. Parca murise. Avea electricitate in trup, erupea, exploda, se nastea si totusi murise exact atunci
in mainile mele.

VII.

Probabil au trecut ore-ntregi. Eu ma pierdusem in fervoarea penetrarii, eu nu mai stiam ce e cu mine, eu eram daramat, distrus, inuman. Ii contorsionasem corpul in toate pozitiile, ii dezordonasem organelle, ii lovisem creierul de craniu, ii bagasem inima in repaus. Am intrat in corpul ei pana am lasat o gaura nesfarsita, de marimea unei stele. Am futut-o in toate locurile in care se poate si nu se poate fute. I-am supt maduva, am golit-o de viata. M-am pravalit langa ea si n-am mai atins-o. M-am intors cu spatele si m-am reasezat in pozitia embrionara.

VIII.

In somn, am visat cum putrezesc. Am visat cum ma descompun in oxigen, cantr-un dans. Am visat frigul etern si demential. Afara orele bateau in ferestre.

- Esti bolnav si esti nebun. mi-a spus fata . S-a ridicat.
- Unde mi-ai pus coloana ?
- Acolo, langa filtru.
- Unde mi-e ovarul stang?
- L-am inghitit.
- Unde mi-e sutienul ?
- La intrare, unde l-ai lasat.
- Unde mi-e mierea dintre picioare ?
- In borcan langa nuci.
- E timpul sa plec.

Fata se imbraca si pleaca. Era dimineata, se auzeau masinile huruind. Cand am auzit usa , am avut un déjà-vu al vietii mele-ntregi. Cu un psihopat nu sta nimeni mai mult de o noapte. Miroasea a tigari si a cafea. M-am ridicat in capul oaselor. Era tanar, batran si bolnav.
Am iesit dezbracat pe balcon. Am vazut oameni. Imaginile au inceput sa curga, ca si cum n-am fost satisfacut niciodata. Am inceput sa tremur, excitat pana la paroxism iar, sa urlu si sa plang. Vroiam iar mai mult si mai acut ca inainte. Se deschisesera noi pofte, noi organe, noi nemarginiri. Am inceput sa ma dau cu capul de pereti si sa-mi smulg parul.


IX.

Nu stiti ce este dorinta insatiabila.
Si nici nu va doresc sa aflati vreodata.

Vad, dintr-o data , mii de rodii, peste tot.

Vad multe chestii la care voi nici nu va puteti sa va ganditi. Vad despicatura dintre picioarele Lui si saliva mi se prelinge-n jos, pe barbie.
Vad gura mea mancand carne de om, fleoscaind intre masele un san sau o falca, cu bale curgand peste tot, cu plescaituri grotesti si horcaituri, cu inghitituri lacome si enorme, cu bale curgand peste tot si cu tot felul de sucuri curgandu-mi zemoase pe piept.
Vad limba mea lingand capetela aortei mele si ma vad sugandu-mi cu o sete mitologica sangele apoi pisandu-l si luandu-l din noi. Ma vad sug cu o pofta dementa din aorta mea si cum imi inghit sangele pana vomit si incep sa tusesc cu bucati de plaman.

Trupul imi tremura sub spasme dureroase. Ceva animalic a aparul in privirea mea. Un fatal instinct primordial m-a strapuns.
Ma vad sugandu-i Lui toate organele, lindandu-I oasele pe dinauntru, ii vad toate sucurile orbindu-ma, lovindu-ma peste gura, pana ma inec cu ele , ma vad molfaind piele, ma vad balosind peste intreaga lume.

Trupul meu e cutremurat de o febra bolnava, de un fetisism absolut. Mintea mea se autodistruge. Ma scurtcircuitez. O legatura principala s-a rupt.

Sunt aproape de adevarata nebunie. O simt alergandu-mi ca o electricitate prin toate lichidele mele fructoase, prin bale, prin sucul dintre picioare, pe care-l vad impletindu-ma ca-ntr-o panza de paianjen. Vreau sa devorez, vreau sa mananc, trebuie sa mananc.

Tremur continuu. Lovituri de pumnal imi tresar in corp. Peste tot se deschid rani peste care trebuie turnata topitura de carne de om.

Un canibalism profetic m-a patruns pana-n cel mai fiebrinte val de sange. Gura mea si-a desteptat o pofta patologica de a smulge, a mesteca si a inghiti. Ma dor maselele de pofta Lui, ma jur, ma dor dinti de dorul lui.

Creierul meu a otravit lichidul cranian. Mi se scurge pe urechi. Vad numai monstruozitati de un erotism exacerbat, vad numai trupuri goale devorandu-se una pe alta,

Iar pentru trupul lui, unicul trup de carne de pe aceasta lume, am dezvoltat o fantezie existentiala, o obsesie de natura FINALA.

Sange negru si solid imi curge prin vene. Sunt nebuna, nebuna de legat. Ce vad eu este de nevazut. Organsimul meu si-a trezit simturile spre Absolut, spre hrana Totala, spre hrana divina.

Iany, asta e pentru tine.



SIMT ENORM SI VAD MONSTRUOS.

si nu stiu daca voi rezista.

ULTIMELE CUVINTE ALE LUI HORAN TOUTFOR

“ Cand scriu, pur si simplu devin ceea ce e clar ca trebuie sa devin. “

Hei! Prieteni! Mi-e cam rau in ultimul timp, va spun!

Prieteni, cu stomacul, plamanii, inima, rinichii, creierul STAU PROST! Hei prieteni, mai umpleti-mi un pahar! Imbatati-ma si dati-ma dracu…Mai dati de poamana o tigara, hei prieteni, priviti-ma cum ma desfasor! Hei , hei …

Suntem sclavi liberi zic. Nu stiu, toti ma priviti de departe si ma iubiti, va ganditi cat de puternica sunt, cum ma mistui sub putere . Si noaptea, pe intuneric, in fata spiritului meu, spiritul vostru si-o ia la laba.

Eu nu sunt nimic, ba. Nu-s clasificabila. Nu-s nici geniu . nici cersetor, nici moarta, nici n-am gura si nici nu vorbesc. Cand am intrat in clasa azi m-am speriat ( numai eu ma dezbrac pe mine, numai eu pe mine, eu peste mine, eu sub mine, eu cu mine in toate pozitiile ) . M-am speriat rau de tot.

Omul liber. ASTA-I MARE PARADOX, PRIETENI!

Nu stiu, nu stiu ce sa va zic acum la sfarsit. A, sa va spun ca eu nu sunt scriitor de citit. Sa va mai spun ca eu gandesc in senzatii, nu in cuvinte ? Sa va rog sa-mi lingeti ranile ? N-aveti voi limba de ranile mele.

Sa ma vegheati toti cum repir pana incep sa vorbesc si atunci sa ma lasati singura, asa cum ati facut mereu. Cand voi incepe sa vorbesc sa plecati sis a ma lasati unde sunt pentru ca atunci mi-a venit timpul.

Ma dor venele, va jur, ma dor venele. Va jur, obsesiile ma mistuie si-as vrea sa mor. Se face noapte. O durere mi-a sagetat partea creierului responasiba cu rationarea corecta si s-a coborat spre inima. Aud un ceas care incetineste. Care se joaca cu ceasul , ma ? Opreste-l daca tot ai pus mana pe el, Prietene Caruia Mi-e Frica sa-I Pronunt Numele. Opreste ceasul daca tot iti place asa de mult.

MI-ERA GREU SA LE VORBESC IN SEARA AIA.

AVEAM TEAVA UNUI REVOLVER IN GURA SI CUVINTELE NU AJUNGEAU INTREGI PANA LA EI, CA-NTOTDEAUNA.

Ultimul dintre ei a iesit pe usa. O pata de sange a aparut pe peretele alb din spatele meu iar eu nu atinsesem nimic, eu nu facusem inca nimic .

Atunci pe geam a intrat ceva, ca o umbra mare si m-am simtit foarte singura, dintr-odata si umbra venea , tot mai mare, iar eu le auzeam pasii pe coridor, si pasii se-ndepartau iar mie …

Eu pe ritumul pasilor lor indepartandu-se, fiecare pe calea lui, imi planific moarte, pas cu pas, scena cu scena, respirare cu respirare,

litera cu litera…

Mie insumi imi sunt rece.
Mie insumi imi stau mort.

Vacarm.

Murumur.

Aplauze.

Pe scena apare o femeie imbracata intr-o panza alba. Alearga la pian si ii izbeste haotic clapele. Sunetul devine infernal. Poti déjà sa simti cum creierii le sunt excitati, cum vor sa le dai, sa le dai pana nu mai pot sa duca.

- DEZBRACATI-VA ! striga femeia de pe scena. Dezbracati-va!

Sala mentine tacere. Unii zambesc, toti asteapta ca piesa sa continuie. Le place la nebunie sa fie spectatori, le place la nebunie teatrul.

- Ce mai asteptati ? Dati hainele jos de pe voi.

In sala se aude un tusit. Privirile stau fixe, fixe. Privirile cugetand, privirile asteptand. Mai mai ca poti sa le auzi inimile impingand in camasi.

Ceva in ochii femeii se schimba. Ceva, ca o foame, se aprinde in ei. Narile ii freamata.

- Nu glumesc. Dezbracati-va.

Femeia isi ia din spate un scaun. Isi aprinde o tigara.

- Asta nu e spectacol. Dati-va hainele jos.

Scruteaza publicul. Ceva in ea se tot transforma. Ceva in ea se departeaza de uman.

- Bine. Incep eu.

Isi trage panza jos de pe ea. Ramane goala. El o priveste de undeva de departe.

- Trebuie sa va dezbracati.

Deodata, pe toti ii cuprinde acelasi fior care i-a cuprins pe prizonierii lagarelor cand li s-a spus sa se dezbrace ca sa intre la dus. Deodata, un personaj chiar vroia sa-I dezbrace.

- La dracu’! urla ea. SUNTETI NEBUNI DE LEGAT!

In ea murise orice stare de a fi actor. Femeia vorbea serios. Se aseaza pe scaun. Trage adanc din tigara si zambeste.

- Usile teatrului sunt incuiate. Dezbracati-va.

Un barbat din randurile din spate se ridica impreuna cu sotia lui. Dau sa iasa. Isi intorc privirile spre scena. Cineva parca-si bate joc de ei. Si totusi.

- Sa ne jucam, atunci.

La semnul ei, un barbat dezbracat iese din culise si ii adduce ceva invelit intr-o panza alba. Face o plecaciune.

- Eu sunt Tudor. Bine ati venit.

Tudor se aseaza la pian. Incepe o musica nefireasca, de parca ea nu face decat sa se auda in acest moment, fiind acolo dintotdeauna.

Femeia scoate pistolul de sub panza. Se intoarce spre public si spune, pe un ton jucaus:

- Sa vedem.

Il pune in gura si trage. Un tipat surd, ca un colaps al suntetului, strabate sala.

- Si totusi …

Trage in Tudor. Un glont gaureste pianul.

- Este incarcat. Dezbracati-va.

Se aud cativa nasturi deschizandu-se. Cateva sacouri sunt date jos, puse langa scaun.

- Asa…asa… Mai mult.

- Ce e asta ?! se aude dintre sutele de inimi batand.

- Spectacol.

Barbatul zamebeste. Toti par usurati.

- Cu gloante si nuduri.

Indreapta pistolul spre capul lui.

- Dezbraca-te, stimate spectator. A venit si timpul tau.

Barbatul se ridica.

- Aceasta nu-i arta.

- El e Mauser Zick-Zack M 78 si ar vrea sa stie cum te cheama. ( duce pistolul la ureche si asculta cu atentie ) Numele mic.

- Darius.

- Darius, ce crezi despre gaura in care te uiti acum ?

- Ca e ieftina.

- Darius? Daca te-mpusc acum in inima, ce se intampla cu tine ?

- Mor.

- Si daca nu ?

Cativa oameni se ridica si se aseaza la loc.

- Stai jos si mai gandeste-te.

- Voi suna la politie.

Femeia iese pentru un moment de pe scena si se intoarce cu un telefon pe care i-l arunca lui Darius.

- Chiar te rog. Poti sa-I si astepti daca vrei.

Femeia rupe sala. Toti simt ceva titanic in ea, ceva grandiose si fatal.

- Dezbracati-va, lorzii mei. E randul vostru.

Oamenii incep sa se dezbrace. Se ridica de pe scaune. Barbatii incep sa-si descheie camasile, incet, incet. Femeile se descalta si isi dau jos dresurile. Fosnetul e tandru acoperit de pian. Undeva prin randurile din spate, un tanar de vreo 15 ani sta drept, complet gol. El se dezbracase de la a doua rugaminte. Privirea lui e vie, trupul ii tremura. Inima ii sparge pieptul. Sangele ii urla in viscere. Femeia ii face semn cu mana.

- Vino.

Tanarul urca pe scena. Toata fiinta lui apartine de metafizic. Zboara cand cade, se desavarseste cand respira. Trupul lui e mladios, carnea tare, pielea stand stransa pe fibra musculara. Madularul ii era excitat pana la durere, era superb si era enorm. Femeia isi trece mainile peste tot corpul lui. Tanarul simtea prin toti muschii fiori. Vroia sa faca ceva, era dezbracat in fata a zeci de oameni si tot avea niste spasme de placere.

Femeia ii intinde o tigara .

- Vrei sa tii pistolul ?

Tanarul, in extaz, ii face semn ca nu.

- E, cum spui, domnule public ?

O tanara de 20 de ani se ridica si aplauda cu fervoare. Ceva se tot deschide in sala, ceva se tot naste.

- Uitati ce falus are la cinspe ani! E o desfatare! Uitati cum ii e strabatut de convulsii! Va saluta, nenorocitilor!

Fata incepe sa se dezbrace entuziasta. Ramane goala si urca pe scena. Il priveste pe baiat cateva secunde, sorbindu-l din ochi. Apoi sare la gatul lui si incepe sa-l sarute. Tanarul o strange-n brate, cuprins de nebunie. Incep sa se tavaleasca pe jos sarutandu-se, gemand. Fosnetul hainelor accelereaza. In spate, un barbat de vreo 60 de ani statea gol pusca, horcaind, masturbandu-se. Un cuplu se asezase pe scari si se mangaiau fascinati. Din gurile lor razbateau tot felul de soapte pline de nesfarsit, pline de amor , pline de moarte.

Dintr-o data, un barbat inalt, sobru, de vreo 70 de ani, se urca tropaind pe scena. Si urla.

- MI-E FRICA DE MOARTE. MI-E FRICA DE MOARTE! MI-E FRICA, MI-E FRICA, DOAMNE, MI-E FRICA!

Muzica creste in intensitate iar el incepe sa se invarta cu ochii inchisi, repetandu-si obsesiv aceiasi fraza. Dintr-o data paralizeaza. In coaste i-a fost infipt revolverul rece si metallic.

- Deschide ochii. Ii spune femeia.

- Nu pot , nu pot, nu …

Incarca. Sunetul il face sa transpire.

- Priveste.

Batranul deschide ochii. In fata lui, pe podea, cei doi faceau dragoste. Baiatul, pierdut in cea mai dulce disperare, gemea parca din interiorul inimii Universului. Prin trup ii treceau toate senzatiile traite de fiinta umana de la facere-ncoace. Iar ea, ea isi daruise tot sufletul, ea nu-si mai apartinea, ea devenise a lui, ea devenise el, ea il creea, ea il nastea. Era insasi actul fecudarii fiintei in “ a fi .”

Ochii batranului incepeau sa vada din nou. Inima incepu sa-I bata. Sangele I s-a-ntors in valuri fierbinti . Si dintr-o data, pur si simplu, el devenea …

- Nu exista moarte.

Cuvintele femeii ii traversara intregul destin ca un fulger. Dintr-o data simti Viata, inundandu-l. Simti Miscarea intregului, simti Devenirea. Se-ntoarse spre public si striga.

- Si dintr-o data nu mai mor!

In sala se facea dragoste sau se dansa. Pe scena urca un poet. Ia pistolul in mana. Toti il privesc cu toate organele, toti il simt, toti il lasa sa intre.

- “ VIS AL MORTII ETERNE E VIATA LUMII-NTREGI .” Oameni, ai mei oameni, voi care m-asteptati sa va salvez sufletele, voi care m-asteptati sa va calauzesc spre lumina, voi, ajutati-ma sa fiu. Vreau sa va revelez marele secret existential. Vreau sa-nvat sa-l experimentati pe dumnezeu. Vreau sa va duc dincolo de orice dincolo, in insasi inceputurile fiintei. Si-n nefiinta. Si-n Absolut. Vreau sa va fac una cu Infinitul. Vreau sa va-nvat ce e Viata, ce e viata. E datoria mea. Sunt poet.

Dintr-o data, din fiecare fiinta din sala s-a scurs orice otrava. Dintr-o data toti erau gata sa de-a fata cu Dumnezeu si sa-si incaseze o pereche de aripi.

- Si acest Adevar mi-a fost revelat. Dar va trebui sa mor.

Si voi invia cand lumea va fi gata sa ma urmeze. Dar acum mi-a sosoit ceasul. Acum trebuie sa-ncep calatoria spiritului meu, care este al vostru, doar al vostru. Cand veti inchide ochii, veti simti Universurile prin care ratacesc, dimensiunile prin care ma desfat, nesfarsitele senzatii de neconceput care ma vor cuprinde. Insa trebuie sa ma ucideti. Sa ma rastigniti. Veti face voi, iubitii mei frati, asta ?

Din sala se ridica vreo zece barbati mai puternici. O batrana se spune :

- Aveti acolo in spate doua scanduri si sfori. De cuie-avem nevoie.

Femeia iese din sala ca sa caute cuie.

- Vrei vin, maiestre ? Am niste vin bun.

In ochii lui se aprinde Nemarginirea. Ia sticla. Se urca pe scena si il roaga pe tanar sa-I toarne-n palme. Apoi duce palmele stranse spre gura lui si a fetei si spune :

- Acesta este sangele celui care este intruparea Marelui Creator. Beti si lasati sacrul sa se amestece cu sangele vostru. Si credeti. Credeti.

Cei doi beau. In pantecele fetei incepe sa palpite ceva.

- Am doua inimi, spuse fata. AM DOUA INIMI.

- Acest prunc e o idée. E o idée imensa a tuturor celor care-au fost renascuti. Suntem toti batand in inima lui. El imi urmeaza mie. Suntem binecuvantati.

Pe scena incep sa vina pe rand aproape toti spectatorii, ca sa atinga copilul. O femeie asteapta spasita sa aiba loc. Cand ajunge langa fata si-I atinge pantecele, femeia ramane stana de piatra. Se aseaza in genunchi si incepe sa asculte.

- Copilul tau … copilul acesta… RECITA! RECITA DIN EMINESCU! RECITA! RECITA, PENTRU DUMNEZEU! E SOAPTA PAMANTULUI!

In acel moment, toata miscarea se opreste. Suflarea se suspenda.

- ACEST COPIL ESTE RENASTEREA LIMBII ROMANE.

Nimeni n-a spus asta. Strabunii din organe-au rabufnit. Toti s-au intors la o origine atomica.

Femeia s-a intors cu cuiele. Crucea déjà fusese facuta. L-au luat pe poet si l-au intins pe ea.

- “ Tu nu esti mort, tu esti in ratacire / Suflet al nostru, care-atata plangi.” Daca va pierdeti credinta, eu, ratacind nemurire, voi muri.

Oamenii se ridica in picioare. Poetul urla.

- SUNTETI FACUTI DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU! APLAUDATI! APLAUDATI FACEREA! NU M-ASCULATI URLAND, DUREREA EU N-O SIMT! APLAUDATI PANA NU MAI AVETI PALME! SUNTETI LIBERI, ELIBERATI-VA DE SINE! ELIBERATI-VA IN CEEA CE ESTE IN VOI MAI ADANC DECAT VOI INSIVA! FITI! DEVENITI! EU SUNT CU VOI IN TOATE TIMPURILE! SI VOI SUNTETI EU , SI TOTI SUNTEM EL!

Aplauzele incep. Cresc in intensitate si acopera urletele. Aplauze . Aplauze. Aplauze la Sfarsitul unui mare Prolog si inceputul unui Mare Spectacol. Toti incepusera sa-nteleaga ca sunt. Si se aplaudau. Si se pierdeau unul intr-altul, si se uneau perfect si total. Si devenisera, aplaudand, un mare suflet tragandu-si seva din marele suflet Universal.

Au lasat crucea intr-o rana, sa se tina singura. Femeia ii saruta fruntea.

TOTI SPECTATORII ERAU DEZBRACATI.

Dintr-o data toti au simtit un cutremur. S-au ridicat incercand sa-si tina echilibrul. Muzica nu se oprise nici macar o secunda in tot timpul asta. Miscarea era totusi lina, mladioasa. Era ca si cum … ca si cum …

Unul dintre ei sare la usa si o deschise. Ceilati deschid si ei celelalte usi. Si erau multe, pe toti peretii. Peste tot erau usi pe care nu le vazusera inainte.

In fata lor era doar marea nesfarsita. Iar ei pluteau. Si maluri nu erau, si nici fund al marii. Si nici cer nu era, era doar intregul Univers deschis deasupra, ca o rana. Si nici sfarsit nu mai era, si nici inceput nu fusese vreodata. Si nici sens nu mai era, si nici dorinta. Si insasi timpul nu era, iar si iar.

Si nu mai era decat marea nesfarsita pe care toti pluteau intru Dumnezeu. Si nu mai era nimic despre care se poate vorbi in cuvinte, nu mai era nimic despre care noi, cei din afara teatrului, sa mai simtim sau sa intelegem ceva.

Si n-a mai fost decat plutire, cu teatru cu tot, cu oameni cu tot si fara sfarsit.

Fara-nceput.

Si dintotdeuna.

IAR MI-E FOAME CU CEVA CARE N-ARE GURA

Eu nu sunt singur. Doar Universul, in jurul meu, absenteaza.

Vrem doar sa ne-ntoarcem in sange. Triumfatori.

Daca esti scriitor si nu esti in stare sa desenezi, cand scrisul incepe sa semene cu desenatul, poti sa te-mpusti.

Daca esti cel mai ranit calator al senzatiei si-ncepi sa bei vin ca sa uiti, paraseste-te.

SFARSITUL CA UN SINGUR FUM DE TIGARA




Prietene, sa intelegi ca trebuie sa sari in groapa doar de pe cel mai inalt si inghetat pisc, de la miliarde de kilometri distanta de pamant, in cel mai adanc ocean, ca din abis sa iesi intr-un tunnel lung cat pauza dintre doua trupuri care se iubesc si apoi sa te pui in groapa frumusel si sa-I lasi sa puna pamant peste tine. Tu vei fi déjà departe, poate chiar esti.

Sa intelegi, prietene, ca moartea e un trofeu pe care-l vei primi doar daca vei trece mai lin ca un fum printr-un infern tulburator de dulce. Ca limbajul este infim, ca legatura este undeva mult mai adanc, a fost acolo dintotdeauna si va fi acolo intotdeauna. Natura nesfarsitului ti-e scrisa pe toate organele.
Nu fi orb, fii excitabil.

Sa intelegi, prietene , ca tot ce-ti atinge epiderma ( care ti-e ori pielea, ori lumea, dupa bunul plac ) este relevant si ca totul este lipsit de sens doar daca tu esti lipsit de sens. Si nu, prin definitie , inca nu esti.

Prietene, esti singur. Fa tot ce poti, fa tot ce poti, apoi mori si treci mai departe. Esti liber, pe bune omule, esti liber.Sa nu-ti fie frica de nimic, nimic nu te poate ucide. Tu esti maret si eroic, iar la adevaratul tau suflet nu poate ajunge decat sufletul unic al Universului. N-ai frica, nimic nu te poate atinge acolo unde tu cu adevarat esti. Esti viu, iar in asta nu incape moarte.

Stai in carne, pentru ca in toate fibrele carnii se desfata un spirit maret, care asteapta sa fie trezit. Demon este tot sangele tau, te auto-devorezi catre infinit. Sa fii frumos, sa fii nebun. Sa fii minunat, sa nu lasi urme, sa nu lasi urme. Sa nu porti semn. Sa nu te grabesti, sa nu te-nfasori in timp.

Sa nu adormi. Sa nu apesi pe tragaci. Sa nu iei mai mult decat ti se da din viata unui frate de-al tau. Sa nu devorezi fara anestezic. Sa nu lovesti pe la spate. Sa levitezi.

Sa fii elastic, prietene. Sa fii mandru si trist, fruntea de geniu sa-ti fie senina.Sa plangi doar cu vin si sa mananci numai paine. Ramai pe respirare, ramai in om, ramai in om inca un timp. Trezeste-ti tesuturile moarte. Esti aici ca sa te pregatesti pentru o mare calatorie. Pregateste-te. Naste-te.

Sa razi si daca poti sa mori razand. Nu zambind atotcunoscator, razand in hohote la vreo gluma proasta. Sa uiti pe masura ce inveti. Sa fii mai prost decat un bolovan si mai intelept decat un pastor. Sa-ti iubesti oile, dar sa nu le atingi. Sa nu atingi decat Adevarul. Fii curat la trup, curat la suflet. Si fii marsav , ca sa te salvezi.

Sa vibrezi in muzica. Sa-ti cunosti sufletul, sa-l porti in mijlocul Universului. Sa nu uiti ca esti aici, in acesti ani, doar ca sa intelegi ca poti sa nu fi. Si sa intelegi ca intotdeauna vei allege sa fii, cu orice prêt.

Sfarsitul aici e doar un singur fum de tigara.
Il tragi in plamani apoi il dai afara.



Si-l privesti cum se destrama, etern trecator.

Eu sunt un dialect intre Dumnezeu si om.
Eu sunt limbajul ce umple distanta dintre Om si Dumnezeul care el este si pe care il evita prin tot ceea ce a creat vreodata.
Negare a originii prin excelenta divina este lumea-ntreaga.

Eu sunt aerul greu de cuvinte care ne umple trupul. Eu sunt limbajul lipsit de semn sau gramatici pe care-l folosim ca sa murim si ca sa ne nastem.

Totul este vorbire. Doar ea ne face sa fim stiind ca suntem.

Altfel am fii Absolut. Am fi doar Intregul Etern si nimic mai mult, nimic mai mult.
Noi am gasit o cale de a iesi din ordinea universala si de a sta pe buza unei gauri negra, cantand.

Noi suntem rebelii universului. Noi suntem visatorii, noi suntem infantii.

Pana una alta, stelele sunt analfabete. Pana una alta, Soarele n-a citit Eminescu. Pana una alta numai sufletele noastre au simtit sa-si spuna " suflet " .

Pana una alta, numai noi am vrut sa fim afara din marele "A fo."
Pana la urma, noi suntem marii singuratici,

MARII CAVALERI RATACITORI.

Noi aparam cuvantul. Pentru ca noi suntem Cuvantul. Si Noi I-am Dat Cuvantul Lui Dumnezeu.


Noi suntem care mor de mii de ani doar de dragul de a spune : murim.



Noi suntem Nebunii, noi suntem Zburatorii.



Pana una alta, Universul nici nu stie cum il cheama.







Vorbirea este cel mai maret miracol la care-am asistat vreodata.