şi aş spune multe,  atât de multe
dar n-are cine. să m-asculte
singură într-o mulţime de zări
un freamăt printre mii de mări..
acolo m-ai pierdut, acolo m-ai lăsat să strig
să mor de dor, de frică şi de frig
să-mi scoţi din păr, roşul aprins
si teama care m-a cuprins

că m-ai pierdut, şi n-ai ştiut
că în tine, în noi..de fapt niciunde
e o ură, ce se-ascunde.
şi nu ne iartă, am greşit de atâtea ori
am adus in suflet, atâţia nori.