...si ce dor ma cuprinde,cind ploaia de dupa geam ma strapunge in suflet ...si mi-e dor, atit de simplu, atit de dureros!
De-ai shti cita durere curge prin vene, si cit de reci imi sunt miinele(

As vrea aceasta seara sa fie cea finala .sa pling , sa zbier, sa ma sfarim de durere in intunerikul golului din suflet, sa pling ...iar, miine sa ma trezesk uitata de tine, sa shtiu ca ochii tai nu vor mai cauta privirea mea ... sa shtiu ca shi eu la fel te-am uitat, ca tot cosmarul pe care l-am trait atita timp a disparut dupa rasaritul soarelui, sa-mi simt libertatea din mine, sa-mi vad zimbestul din nou pe chip.
       Doamne, cit dor!

Să nu mă laşi fără de tine niciodată...

şi aş spune multe,  atât de multe
dar n-are cine. să m-asculte
singură într-o mulţime de zări
un freamăt printre mii de mări..
acolo m-ai pierdut, acolo m-ai lăsat să strig
să mor de dor, de frică şi de frig
să-mi scoţi din păr, roşul aprins
si teama care m-a cuprins

că m-ai pierdut, şi n-ai ştiut
că în tine, în noi..de fapt niciunde
e o ură, ce se-ascunde.
şi nu ne iartă, am greşit de atâtea ori
am adus in suflet, atâţia nori.

                             Poate ca timpul vindeca ranile, dar cicatricele raman.
M-am gindit intreaga zi la niste lucruri fara sens, dar nu regret nici o secunda. Probabil unii nu le considera decit niste simple clisee, dar pentru mine, inseamna totul.
Poate e usor sa te prefaci ca nu iti pasa si sa te ascunzi dupa o masca, dar la sfirsitul zilei mascarada i-a sfirsit, iar tu te asezi alene pe pat si privesti lumina care intra pe fereastra. E singura ta iesire. Unica ta cale de scapare, dar totusi preferi sa ramai in intuneric. Te ascunzi dupa o umbra si incepi sa te dezbraci de sentimentele tale. Acum esti goala. Nimic nu te mai poate incalzi. Nici macar bratele lui nu mai au acelasi efect asupra ta. Esti pierduta in profunzimea noptii. Te lasi purtata de ginduri intr-o lume de basm, unde nimeni nu te poate rani. Totusi ceva te trage inapoi. E tirziu si trebuie sa te intorci. Visul s-a sfirsit...